5 definiții pentru căiuș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
căiúș sn vz caiuș
căĭúș n., pl. e (turc. kaĭyš). Est. Rar. Șușăniță de pele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂIÚȘ s. v. curelușă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căiuș s. v. CURELUȘĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
căiúș (-șuri), s. n. – Curea, laț. Tc. kais (Șeineanu, II, 25).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: căiuș
căiuș substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
căiuș substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)