CUMPĂRĂTÓR, -OÁRE, cumpărători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care cumpără (mărfuri). 2. Persoană care, în virtutea unui contract de vânzare-cumpărare, dobândește, contra unei plăți, dreptul de proprietate asupra unui bun. – Cumpăra + suf. -ător.

cumpărător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: cumpăra + -(ăi)tor)] 1 a (Înv) Care se poate cumpăra. 2 sf Cumpărare (1). 3 sf (Pex) Act al cumpărării. 4 smf Persoană (fizică sau juridică) care cumpără.

CUMPĂRĂTÓR, -OÁRE, cumpărători, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) care cumpără. – Cumpăra + suf. -ător.

CUMPĂRĂTÓR, -OÁRE, cumpărători, -oare, s. m. și f. Persoană care face o cumpărătură. V. client. În grădină e răcoare și cumpărătorii, după ce au stat în arșița tîrgului, vin aici să petreacă. V. ROM. noiembrie 1953, 60. ◊ (Învechit; obiectul cumpărăturii era o funcția în stat) Isprăvniciile, sameșiile... polcovniciile, acestea, zic, toate vînzîndu-se, cine poate zice că cumpărătorii nu iau din toată țara pe tot anul o sumă foarte mare și făr’ de nici o dreptate. GOLESCU, Î. 89. ◊ (Adjectival, rar) Care este de cumpărat, care poate fi cumpărat. De-ar fi dorul vînzător Și badea cumpărător, Eu pe dorul vinde-l-aș, Pe badea cumpăra-l-aș. ALECSANDRI, P. P. 300.

CUMPĂRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cumpără ceva, care face o cumpărătură. /a cumpăra + suf. ~ător

cumpărător m. cel ce cumpără.

cumpătător, ~oare a [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: cumpăta + -(ă)tor] (Rar) 1 Care potrivește. 2 Care dispune. 3 Care îndrumă. 4 Care pune ceva la cale. 5 Care determină pe cineva să facă un lucru. 6 Care se străduiește. 7 Care economisește. 8 Care păstrează. 9 Care menajează. 10 Care moderează. 11 Care se stăpânește. 12 Care diluează băuturile alcoolice cu apă.

cumpărătór s. m., pl. cumpărătóri

cumpărătór s. m., pl. cumpărătóri

CUMPĂRĂTÓR s. 1. v. client. 2. (la pl.) v. clientelă.

CUMPĂRĂTOR s. client, mușteriu, (înv.) tîrguitor. (Un ~ obișnuit al magazinului.)

Cumpărător ≠ vânzător