4 definiții pentru târguitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
târguitor, ~oare [At: LB / Pl: ~i, ~oare / E: târgui + -tor] 1 smf (Îrg) Negustor.3 smf, a (Înv) (Persoană) care târguiește (3) Si: cumpărător. 4 a (Înv) Care se tocmește (10).
târguitor m. cel ce târguește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TÂRGUITÓR s. v. client, comerciant, cumpărător, mușteriu, negustor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tîrguitor s. v. CLIENT. COMERCIANT. CUMPĂRĂTOR. MUȘTERIU. NEGUSTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: târguitor
târguitor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)