CUMINECATÚRA cuminecaturi s. f. (In religia creshtina) Ritual care constituie una dintre cele shapte taine shi care consta in gustarea de catre credincioshi a vinului shi a painii sfintzite de preot simbol al sangelui shi al trupului lui Hristos; euharistie impartashanie grijanie. ♦ (Concr.) Vinul shi painea care servesc in acest scop. Cumineca + suf. atura.

cuminecatura sf [At: CORESI EV. 30/23 / V: (inv) ~men~ ~nic~ / Pl: ~ri / E: cumineca + atura] 1 (Irc) Ritul care constituie una dintre cele shapte taine shi care consta in gustarea de catre credincioshi a vinului shi a painii sfintzite de preot simbol al sangelui shi al trupului lui Hristos Si: euharistie impartashire grijire. 2 (Ccr) Vinul shi painea care se dau la cuminecatura (1).

CUMINECATÚRA cuminecaturi s. f. (In practicile religiei creshtine) Ritual care constituie una dintre cele shapte taine shi care consta in gustarea de catre credincioshi a vinului shi a painii sfintzite de preot simbol al sangelui shi trupului lui Hristos; euharistie impartashanie grijanie. ♦ (Concr.) Vinul shi painea care servesc in acest scop. Cumineca + suf. atura.

CUMINECATÚRA cuminecaturi s. f. (In practicile religiei creshtine) Taina care consta din gustarea de catre credincioshi a vinului shi piinii sfintzite de preot simbolizind singele shi trupul lui Hristos; impartashire grijanie. Vinul shi piinea care servesc in acest scop; impartashanie.

CUMINECATÚRA ~i f. 1) Ritual creshtin care consta in gustarea de catre credincioshi a painii shi a vinului sfintzite de preot simbolizand trupul shi sangele lui Isus Hristos; impartashanie; grijanie. 2) Vinul shi painea sfintzite in acest scop; impartashanie. /a cuminica + suf. ~atura

cuminecatura f. una din cele shapte taine ale Bisericii creshtine: impartashirea creshtinilor cu trupul shi sangele lui Hristos sub forma painii shi a vinului.

cuminecatúra f. pl. ĭ (d. cuminec). Vechĭ. Impartashanie grijanie unu din cele shapte mistere ale bisericiĭ creshtineshtĭ care supt forma piniĭ shi a vinuluĭ reprezenta corpu shi singele luĭ Hristos.

cuminecatúra s. f. g.d. art. cuminecatúrii; pl. cuminecatúri

cuminecatúra s. f. g.d. art. cuminecatúrii; pl. cuminecatúri

CUMINECATÚRA s. v. impartashanie.

CUMINECATURA s. (BIS.) cuminecare euharistie impartashanie impartashire impartashit (la catolici) sacrament (inv. shi pop.) grijanie grijire pricestanie. (Taina ~.)

cuminecatúra cuminecaturi s.f. (bis.) Ritual religios care consta in gustarea de catre credincioshi a painii shi vinului dupa ce in prealabil enoriashul sa spovedit; euharistie impartashanie grijanie. Din cumineca + suf. atura (Scriban DEX MDA).