optziuni
  • info

15 definitzii pentru cumbara

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CUMBARÁ cumbarale s. f. (Inv.) Obuz. [Var.: bumbará s. f.] Din tc. kumbara.

CUMBARÁ cumbarale s. f. (Inv.) Obuz. [Var.: bumbará s. f.] Din tc. kumbara.

cumbara sf [At: NECULCE ap. LET. 291/37 / V: (inv) bum~ com~ gum~ / Pl: ~le / E: tc kumbara] (Tri) 1 Ghiulea. 2 Piua.

CUMBARÁ cumbarale s. f. (Invechit) Obuz. Mortierele se numeau pive shi obuzurile cumbarale. BALCESCU O. I 126. Varianta: bumbará (TEODORESCU P. P. 482) s. f.

CUMBARA s.f. 1. (Mold. TZR) Bomba obuz ghiulea. A: Poarta la sine bumbarale de cele mici cu feshtila de arunca din mini. NCL II 335. Iara pe cumbaragibasa il inchisease veziriul . . . pentru o eumbara ce aruncase. IM 1754 74^;cf. PSEUDOCOSTIN; IM 1754 72r. B: Iara pe cumbaragibasha il inchisease veziriul . . . pentru o cumbara ce aruncase. IM 1730 104r.

cumbará f. (turc. kumbara granata d. pers. humparé humbara boamba). Vechĭ. Obuz (proĭectil de tun). Granata: granatarĭ cariĭ poarta la sine cumbarale de cele micĭ cu feshtila de arunca din minĭ (N. Cost. 2 107). SHi comb gomb shi bumb (dupa boamba).

BUMBARÁ s. f. v. cumbara.

bumbara sf vz cumbara

BUMBARA s.f. v. cumbara. substantiv feminin modificata

bumbarà f. odinioara obuz pentru asvarlitul bombelor: cu tunuri shi bumbarale POP. [Compromis popular intre bumba («bomba») shi sinonimul sau arhaic cumbara].

bumbará V. cumbara.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

cumbará (inv.) s. f. art. cumbaráua g.d. art. cumbarálei; pl. cumbarále art. cumbarálele

cumbará s. f. art. cumbaráua g.d. art. cumbarálei; pl. cumbarále

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CUMBARÁ s. v. mortier obuz.

cumbara s. v. MORTIER OBUZ.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cumbará (cumbarále) s. f. 1. Bomba proiectil. 2. Mortier obuzier. Tc. kumbara (SHeineanu III 43; Ronzevalle 87) cf. alb. bg. kumbará. Sec. XVIII inv. Der. cumbaragiu s. m. (artilerist) din tc. kumbaraci.

Intrare: cumbara
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumbara
  • cumbaraua
plural
  • cumbarale
  • cumbaralele
genitiv-dativ singular
  • cumbarale
  • cumbaralei
plural
  • cumbarale
  • cumbaralelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbara
  • bumbaraua
plural
  • bumbarale
  • bumbaralele
genitiv-dativ singular
  • bumbarale
  • bumbaralei
plural
  • bumbarale
  • bumbaralelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

cumbara, cumbaralesubstantiv feminin

  • 1. invechit Mortier, obuz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mortier obuz
    • format_quote Mortierele se numeau pive shi obuzurile cumbarale. BALCESCU O. I 126. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.