cuibar sn [At: LB / V: ~e sf / Pl: ~e / E: cuib + ar] 1 Adancitura in fanin paie sau in pamant unde pasarile de curte oua (shi clocesc) Si: cuib (6). 2 (Pex) Constructzie unde se afla cuibarul (1). 3 (Pfm; fig) Cuib (9). 4 (Trs) Clocitoare. 5 (Pop) Ou care se lasa in fiecare cuibar (1) dupa ce se aduna celelalte pentru k gainile sa vina sa oua acolo. 6 Instalatzie speciala in crescatoriile de pasari de unde se strang ouale. 78 (Inv; fig) Loc unde se tzin obiecte interzise de lege sau au loc intalniri clandestine. 9 (Fig) Cuib (17). 10 (Mol) Cuib (23). 11 (Pfm; fig) Culcush.

CUIBÁR cuibare s. n. 1. Loc pregatit in paie in fin sau in pamint unde pasarile de curte (mai ales gainile) ishi depun ouale; cuib. Cauta in cuibare vreo doua oua. SADOVEANU B. 21. (Cu pronuntzarea regionala cuibari.) Gaina... se pune pe cuibari. CREANGA P. 70. ♦ Ou care se lasa in cuib pentru k pasarile ouatoare sashi regaseasca locul. A luat toate ouale cu cuibar cu tot. ♦ Cuib. Altadata drumul acesta... al pasarilor pribegind peste mari shi pustietatzi sashi gaseasca cuibarele din vara trecuta i parea un episod oarecare simplu shi neinsemnat. C. PETRESCU R. DR. 47. ◊ (Poetic) Vilvoarea rasaritului creshtea; din taina acelor adinci locuri necunoscute se pregatea sa nasca cuibarul de foc al soarelui pe un cer: cu apa albastrului shtearsa pregatit parca pentru arshitza unei zile de cuptor. SADOVEANU O. I 506. Izvoare... sar. in bulgari fluizi peste prundul din rastoace in cuibar rotind de ape peste care luna zace. EMINESCU O. I 85. ♦ Fig. Culcush. De ce rizi ma? la intrebat maicasa care ishi facuse cuibar de paie linga el in carutza. SADOVEANU M. C. 6. 2. Fig. Salash locuintza. Se bucura mai ales copiii carora incepuse a li se uri in cuibarul lor. SLAVICI N. I 333.

CUIBÁR ~e n. 1) Cuib pregatit de pasarile domestice pentru a depune ouale shi a scoate pui. 2) v. CUIB. 3) Ou care sta permanent in cuibarul in care se oua pasarile domestice. 4) Instalatzie speciala in crescatoriile de pasari unde acestea ishi depun ouale. [Sil. cuibar] /cuib + suf. ~ar

cuibar n. cuib de pasare plin cu oua sau cu pui.

cuĭbár n. pl. e (d. cuĭb). Locu unde oŭa pasarile domestice. Ou care e lasat mereŭ in cuĭbar k sa atraga pasarile la oŭat. Fig. Cuĭb culcush de jivine: cuĭbar de shoaricĭ de sherpĭ. Cuĭb de boabe de grauntze. Focar de infectziune.

cuibare sf vz cuibar

cuibár s. n. pl. cuibáre

cuibár s. n. pl. cuibáre

CUIBÁR s. cuib. (~ pentru gaini.)

CUIBAR s. cuib. (~ pentru gaini.)