CUIBÁR cuibare s. n. 1. Loc pregatit in paie in fin sau in pamint unde pasarile de curte (mai ales gainile) ishi depun ouale; cuib. Cauta in cuibare vreo doua oua. SADOVEANU B. 21. (Cu pronuntzarea regionala cuibari.) Gaina... se pune pe cuibari. CREANGA P. 70. ♦ Ou care se lasa in cuib pentru k pasarile ouatoare sashi regaseasca locul. A luat toate ouale cu cuibar cu tot. ♦ Cuib. Altadata drumul acesta... al pasarilor pribegind peste mari shi pustietatzi sashi gaseasca cuibarele din vara trecuta i parea un episod oarecare simplu shi neinsemnat. C. PETRESCU R. DR. 47. ◊ (Poetic) Vilvoarea rasaritului creshtea; din taina acelor adinci locuri necunoscute se pregatea sa nasca cuibarul de foc al soarelui pe un cer: cu apa albastrului shtearsa pregatit parca pentru arshitza unei zile de cuptor. SADOVEANU O. I 506. Izvoare... sar. in bulgari fluizi peste prundul din rastoace in cuibar rotind de ape peste care luna zace. EMINESCU O. I 85. ♦ Fig. Culcush. De ce rizi ma? la intrebat maicasa care ishi facuse cuibar de paie linga el in carutza. SADOVEANU M. C. 6. 2. Fig. Salash locuintza. Se bucura mai ales copiii carora incepuse a li se uri in cuibarul lor. SLAVICI N. I 333.