CRISTÁL (1) cristaluri (2) cristale s. n. 1. Sticla de o fabricatzie speciala transparenta shi perfect incolora cu insushirea de a refracta puternic lumina intrebuintzata pentru fabricarea lentilelor optice shi a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substantza minerala solida omogena cu o structura interna regulata care se prezinta sub forma unor poliedre. ◊ Compus: cristaldestanca = varietate transparenta incolora de cuartz care se prezinta in cristale mari shi care este folosita in industria optica in radiotehnica k piatra semipretzioasa etc. 3. (In sintagma) Cristal lichid = fluid care prezinta anizotropia proprietatzilor mai ales a celor optice datorita orientarii ordonate a moleculelor sale folosit in sisteme de afishaj la traductoare optice etc. Din fr. cristal lat. crystallus.

cristal sn [At: DOSOFTEI V. S. 81/2 / V: (inv) ~tial ~isht~ (reg) ~ar / Pl: ~e shi ~uri / E: ngr χρύσταλλος lat crystallus (pentru crishtal cristar) pn krysztal mg kristaly^[1] cf cleshtar crestal cristalin cristaliza] 1 Substantza minerala solida cu o structura interna regulata sub forma unor poliedre. 2 (Pan) Forme geometrice care le ia apa sau alte lichide cand incep sa inghetze. 3 (Is) ~ de stanca Varietate de cuartz transparenta incolora folosita in industria optica radiotehnica sau k piatra semipretzioasa. 4 Sticla fabricata special incolora transparenta care refracteaza puternic lumina folosita la fabricarea lentilelor shi a unor obiecte de lux Si: (inv) cleshtar. 5 Obiect fabricat din cristal (1 4). 6 (Atm; inv; shis) ~ul ochiului Cristalin. 7 (Is) ~e lichide Substantze mezoforme folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afishare.

CRISTÁL (2) cristale shi (1) cristaluri s. n. 1. Sticla de o fabricatzie speciala transparenta shi perfect incolora cu insushirea de a refracta puternic lumina intrebuintzata pentru fabricarea lentilelor optice shi a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substantza minerala solida omogena cu o structura interna regulata care se prezinta sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stanca = varietate transparenta incolora de cuartz care se prezinta in cristale mari shi care este folosita in industria optica in radiotehnica k piatra semipretzioasa etc. 3. (In sintagma) Cristale lichide = substantze mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afishare. Din fr. cristal lat. crystallus.

CRISTÁL s.n. 1. Sticla de fabricatzie speciala de calitate superioara transparenta shi incolora. ♦ Obiect confectzionat dintro astfel de sticla. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintro roca) care are de la natura o forma geometrica de poliedru. 3. Cristaldestanca = forma naturala cristalizata pura a silicei. // (SHi in forma cristalo) Element prim de compunere savanta cu semnificatzia „(referitor la) cristal” „de cristal”. [Pl. le luri. / < gr. krystallos gheatza cf. it. cristallo fr. cristal germ. Kristall].

CRISTÁL¹ s. n. 1. corp mineral (dintro roca) sub forma de poliedru marginit de fetze netede. 2. ~ de stanca = forma naturala cristalizata pura a silicei. 3. (p. anal.) sticla de fabricatzie speciala de calitate superioara transparenta shi incolora. ◊ vas obiect fabricat dintro astfel de sticla. (< fr. cristal gr. krystallos)

CRISTÁL² ~uri n. 1) Sticla de calitate superioara de fabricatzie speciala incolora folosita in optica shi pentru fabricarea unor obiecte. 2) Obiect fabricat din aceasta sticla. /<fr. cristal lat. crystallus

cristál² (sticla) s. n. (obiecte) pl. cristáluri

cristál (obiect de cristal) s. n. pl. cristáluri

CRISTÁL s. cleshtar. (Un pahar de cristal.)

CRISTAL s. cleshtar. (Un pahar de ~.)

cristál (le) s. n. Sticla speciala transparenta shi perfect incolora. Mr. cristal. Ngr. ϰρύσταλλος (sec. XVII) shi mai modern din fr. cristal. Der. (din fr.) cristalin s. n.; cristaliza vb.; cristalizatzie s. f.