CRISTÁL s.n. 1. Sticla de fabricatzie speciala de calitate superioara transparenta shi incolora. ♦ Obiect confectzionat dintro astfel de sticla. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintro roca) care are de la natura o forma geometrica de poliedru. 3. Cristaldestanca = forma naturala cristalizata pura a silicei. // (SHi in forma cristalo) Element prim de compunere savanta cu semnificatzia „(referitor la) cristal” „de cristal”. [Pl. le luri. / < gr. krystallos gheatza cf. it. cristallo fr. cristal germ. Kristall].