cositúra sf [At: COSTINESCU / V: (reg) ~sat~ / Pl: ~ri / E: cosi + tura] 15 Cosire (12 810). 6 Plante cosite. 7 Cosirishte (1). 8 Cantitate de iarba cosita Si: recolta. 9 Rana care shio fac animalele la picioare cand se cosesc (5).

COSITÚRA cosituri s. f. 1. Cimp de care sa cosit iarba. Prin cositura cite un greier rar. mai tziriia a noapte shi a tirziu. HOGASH M. N. 64. Pe toate cositurile pasc vara iepile cele cu minzi. I. IONESCU D. 526. Ceam iubit nu se mai vede Nici prin cring nici prin livede Nici prin cositura verde. TEODORESCU P. P. 277. 2. Cantitate de iarba cosita; nutretz pentru vite. Ce iarba sai dau...? Cositura din gradina. HOGASH DR. II 96. Un stog de cositura... DEMETRESCU O. 37. ♦ Recolta de iarba sau de nutretz. Cind acestui nutretz sau cositura i va veni vremea sa se coseasca va fi cosit. PAMFILE A. R. 72. 3. Rana de la picioarele calului produsa prin lovirea unui picior de altul in timpul mersului.

COSITÚRA ~i f. 1) Suprafatza de teren de care sa cosit iarba. 2) Cantitate de iarba cosita uscata shi gata spre a fi depozitata k nutretz. 3) Julitura facuta prin izbirea in timpul mersului a unui picior de altul. /a cosi + suf. ~tura

cositura f. fanul uscat dela plantele furagere semanate (orz ovaz etc.).

cositúra f. pl. ĭ. Locu pe unde s’a cosit ĭarba.

cositúra s. f. g.d. art. cositúrii; pl. cositúri

cositúra s. f. g.d. art. cositúrii; pl. cositúri

COSITÚRA s. 1. (Mold. shi Bucov.) cosirishte. (Locul de care sa cosit iarba se cheama ~.) 2. v. faneatza.

COSITURA s. 1. (Mold. shi Bucov.) cosirishte. (Locul de care sa cosit iarba se cheama ~.) 2. finatz fineatza (Transilv. shi Ban.) prat. (A strins intreaga ~.)