9 definiții pentru prat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
prat sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 259 / Pl: ~uri / E: lat pratum] (Ltm) 1 (Trs; Ban) Fâneață naturală. 2 (Reg) Livadă.
PRAT, praturi, s. n. (Regional) Cîmpie pe care se lasă iarba să crească pentru cosit; fîneață. Trupul o seamă la luptă-și deprind pe praturi de iarbă. COȘBUC, AE. 121.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRAT, praturi, s. n. (Reg.) Câmpie pe care se lasă iarba să crească pentru cosit; fâneață. – Lat. lit. pratum.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
prat n. livede: lintea pratului, un fel de mazăre. [Lat. PRATUM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prat n., pl. urĭ (lat. pratum, pajiște; it. prato, pv. prat, fr. pré, sp. pg. prado). Rar. Ceair. Lintea pratuluĭ, măzăriche (lathýrus pratensis).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRAT s. v. cositură, fânaț, fâneață.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prat s. v. COSITURĂ. FÎNAȚ. FÎNEAȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
prat s. m. – Fîneață. Cuvînt citat în vechile dicționare și pe care Pușcariu 1369 și REW 6732 îl indică drept reprezentant al lat. pratum. Trebuie să fi fost creat de autorii latiniști din sec. XIX (chiar Pușcariu declara că nu cunoaște cuvîntul). – Der. Pratar, s. m. (luna mai), pare și el o creație artificială, după fr. prairial.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
prat, praturi, s.n. (reg.) 1. fâneață (naturală). 2. livadă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prat, praturisubstantiv neutru
-
- Trupul o seamă la luptă-și deprind pe praturi de iarbă. COȘBUC, AE. 121. DLRLC
-
etimologie:
- pratum DLRM