5 definiții pentru cositorit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSITORÍT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori.V. cositori.

COSITORÍT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori.V. cositori.

cositorit1 sn [At: DA ms / V: (reg) ~st~, cust~ / Pl: ~uri / E: cositori] 1-2 Cositorire (1-2).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cositorít s. n., pl. cositoríturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COSITORÍT s. v. cositorire.

COSITORIT s. cositorire, spoire, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)

Intrare: cositorit (s.n.)
cositorit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositorit
  • cositoritul
  • cositoritu‑
plural
  • cositorituri
  • cositoriturile
genitiv-dativ singular
  • cositorit
  • cositoritului
plural
  • cositorituri
  • cositoriturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cositorit, cositoriturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi cositori DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.