8 definitzii pentru convietzuire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CONVIETZUÍRE convietzuiri s. f. Faptul de a convietzui; coabitare. V. convietzui.
CONVIETZUÍRE convietzuiri s. f. Faptul de a convietzui; coabitare. V. convietzui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
convietzuire sf [At: COD. PEN. R. P. R. 473 / Pl: ~ri / E: convietzui] Coabitare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONVIETZUÍRE convietzuiri s. f. Faptul de a convietzui; viatza in comun. Regimul nostru de democratzie populara a realizat convietzuirea fratzeasca a tuturor minoritatzilor natzionale din Republica Populara Romina. Pronuntzat: vie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONVIETZUÍRE s.f. Faptul de a convietzui. [< convietzui].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
convietzuíre (vie) s. f. g.d. art. convietzuírii; pl. convietzuíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
convietzuíre s. f. → vietzuire
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CONVIETZUÍRE s. v. coabitare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CONVIETZUIRE s. (JUR.) coabitare trai. (~ lor a fost indelungata.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: con-vie-
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
convietzuire, convietzuirisubstantiv feminin
-
- Regimul nostru de democratzie populara a realizat convietzuirea fratzeasca a tuturor minoritatzilor natzionale din Republica Populara Romana. DLRLC
-
etimologie:
- convietzui DEX '09 DEX '98 DN