optziuni
  • info

10 definitzii pentru coabitare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

COABITÁRE coabitari s. f. (Jur.) Faptul de a coabita: convietzuire. [Pr.: coa] V. coabita.

coabitare sf [At: DA ms / P: coa~ / V: coha~ / Pl: ~tari / E: coabita] 1 (Jur) Convietzuire. 2 Coexistare a unor idei ideologii etc.

COABITÁRE coabitari s. f. (Jur.) Faptul de a coabita. [Pr.: coa] V. coabita.

COABITÁRE coabitari s. f. (Jur.) Faptul de a coabita; convietzuire. Pronuntzat: coa.

COABITÁRE s.f. Faptul de a coabita; convietzuire; coabitatzie. [< coabita].

*coabitatziúne f. (lat. cohabitátio ónis). Actziunea de a coabita. SHi cohab shi átzie shi áre.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

coabitáre (coa) s. f. g.d. art. coabitắrii; pl. coabitắri

coabitáre s. f. (sil. coa) g.d. art. coabitarii; pl. coabitari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

COABITÁRE s. (JUR.) coabitatzie convietzuire trai. (~ lor a durat pana la sfarshitul vietzii.)

COABITARE s. (JUR.) convietzuire trai. (~ lor a durat pina la sfirshitul vietzii.)

Intrare: coabitare
coabitare substantiv feminin
  • silabatzie: co-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coabitare
  • coabitarea
plural
  • coabitari
  • coabitarile
genitiv-dativ singular
  • coabitari
  • coabitarii
plural
  • coabitari
  • coabitarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

coabitare, coabitarisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi coabita DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.