CONTRÁCT contracte s. n. Acord incheiat intre doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice) din care decurg anumite drepturi shi obligatzii; act inscris ce consemneaza acest acord; conventzie. ◊ Contract de munca = contract incheiat de un salariat cu o intreprindere sau cu o institutzie prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celei din urma o anumita munca in schimbul unui salariu. ◊ (Fil.) Contract social = teorie care explica originea shi natura statului pe baza unei conventzii incheiate expres sau tacit intre indivizii inshishi intre indivizi shi suveran intre individ shi comunitate. Din fr. contrat lat. contractus.

contract sn [At: SHINCAI HR. 132/8 / V: condrat condract ~at / Pl: ~e shi (inv) ~uri / E: fr contrat lat contractus] 1 Acord incheiat k urmare a intzelegerii intervenite intre doua persoane fizice sau juridice pentru crearea modificarea sau stingerea unor drepturi shi obligatzii in relatziile dintre ele Si: conventzie (inv) contractus. 2 (Ccr) Act scris ce consemneaza acest acord Si: conventzie. 3 (Is) ~ de munca Conventzie incheiata de un salariat cu o intreprindere sau cu o institutzie prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celui din urma o anumita munca in schimbul unui salariu. 4 (Is) ~ colectiv de munca Conventzie scrisa incheiata de institutzie sau de o intreprindere cu propriii sai muncitori shi functzionari reprezentatzi de comitetul sindical. 5 (Is) ~ social Teorie sociala potrivit careia statul ar fi aparut k urmare a unei conventzii prin care oamenii renuntzau de bunavoie la drepturile lor naturale in folosul unui organ suprem ce se obliga sa le apere viatza shi proprietatea.

CONTRÁCT contracte s. n. Acord incheiat k urmare a intzelegerii intervenite intre doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice) pentru crearea modificarea sau stingerea unor drepturi shi obligatzii in relatziile dintre ele; act inscris ce consemneaza acest acord; conventzie. ◊ Contract de munca = contract incheiat de un salariat cu o intreprindere sau cu o institutzie prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celei din urma o anumita munca in schimbul unui salariu. Din fr. contrat lat. contractus.

CONTRÁCT contracte s. n. Conventzie de obicei scrisa incheiata intre doua partzi cu scopul de a stabili ansamblul de obligatzii reciproce ale acestora valabile intrun termen limitat. Oricine detzine un imobil fara contract de inchiriere sau fara chirie va plati in contul chiriei impozitul prevazut. B. O. 1953. 2. Facem contract... se aliaza doua puteri... voi ne datzi brazda mai adincanoi va vom da pine mai multa shi mai buna. CAMILAR TEM. 293. Domnu Iorgu Vasiliu trimite dupa Bogza shi Cutzui k sa vie sa faca contract pentru brinza. SADOVEANU B. 221. ◊ Contract de munca = intzelegere scrisa sau verbala potrivii careia un angajat se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei remuneratzii. Dreptul de organizare al muncitorilor fusese desfiintzat. Contractul de muncaanulat. PAS Z. IV 170. Contract colectiv (de munca) = conventzie scrisa incheiata de o institutzie sau o intreprindere cu muncitorii shi functzionarii respectivi reprezentatzi prin comitetul sindical. Contractul colectiv este o puternica arma mobilizatoare shi organizatoare a muncitorilor tehnicienilor inginerilor shi functzionarilor in lupta pentru indeplinirea shi depashirea planului de stat. REZ. HOT. I 203. Contractul colectiv care imbina interesele statului privind dezvoltarea economiei socialiste cu apararea intereselor shi cu grija pentru ridicarea continua a nivelului de trai al celor ce muncesc se dovedeshte a fi an de an un factor tot mai puternic de antrenare a muncitorilor shi tehnicienilor in lupta pentru plan pentru imbunatatzirea conditziilor de munca shi de trai. SCINTEIA 1953 nr. 2707. Contract bilateral v. bilateral.

CONTRÁCT s.n. 1. Conventzie (scrisa) prin care doua sau mai multe partzi se obliga reciproc la ceva. ◊ Contract de munca = intzelegere potrivit careia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributzii; contract colectiv (de munca) = conventzie scrisa incheiata de o institutzie sau de o intreprindere cu muncitorii shi functzionarii repectivi reprezentatzi prin comitetul sindicatului. 2. Contract social = teorie idealista potrivit careia statul ar fi aparut k urmare a unei conventzii prin care oamenii renuntzau de bunavoie la drepturile lor „naturale” in folosul unui organ suprem care se obliga sa le apere viatza securitatea shi proprietatea. [Pl. te turi. / < lat. contractus cf. fr. contrat].

CONTRÁCT s. n. 1. conventzie intzelegere scrisa prin care doua sau mai multe partzi se obliga reciproc la ceva. ♦ ~ de munca = contract potrivit caruia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributzii; ~ colectiv de munca = contract incheiat de o institutzie sau intreprindere cu muncitorii shi functzionatzii respectivi reprezentatzi prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract intre doua intreprinderi prin care o parte se obliga sa livreze anumite produse sa presteze un serviciu sau sa execute o lucrare iar cealalta sa plateasca pretzul marfii sau al lucrarii ori tariful serviciului efectuat. 2. teoria ŭlui social = teorie ratzionalista potrivit careia statul ar fi aparut k urmare a unei conventzii intre oameni. 3. (bridge) numar de levate la care sa angajat un jucator. (< lat. contractus fr. contrat)

CONTRÁCT ~e n. 1) Acord stabilit intre doua persoane sau intre doua grupuri sociale; conventzie. 2) Tratat internatzional cu caracter bilateral sau multilateral; conventzie. /<fr. contract lat. contractus

contract n. 1. conventziune intre doua sau mai multe persoane; 2. actul scris ce constata aceasta conventziune: contract de vanzare de casatorie.

*contráct n. pl. e (lat. contractus fr. contrat). Invoĭala conventziune. Hirtia care e scrisa aceasta invoĭala. Contract de casatorie conventziune care reguleaza raporturile de interes intre sotzĭ. Pop. condrat (ngr. kondráton scris kontr d. it. contratto).

contrat sn vz contract

contráctangajamént s. n. Contract cu functzie de angajament ◊ „Extinderea acordului global pe baza de contractangajament; executarea de imbracamintzi asfaltice ushoare la 15 km de drumuri peste prevederile de plan.” R.l. 26 I 71 p. 5 (din contract + angajament)

contráct s. n. pl. contrácte

contráct s. n. pl. contrácte

CONTRÁCT s. 1. v. intzelegere. 2. (JUR.) conventzie (inv. shi reg.) zdelca. (~ de vanzarecumparare.)

CONTRACT s. 1. acord aranjament combinatzie conventzie intzelegere invoiala invoire legamint pact tranzactzie (inv. shi pop.) legatura (pop.) tirg tocmeala tocmire (Munt.) prinsoare (inv.) ashezamint cuvint simfonie sulf shart (arg.) shusta. (Conform ~.) 2. (JUR.) conventzie (inv. shi reg.) zdelca. (~ de vinzarecumparare.)

contráct (contrácte) s. n. Acord incheiat intre doua sau mai multe persoane. Lat. contractus (sec. XVIII) sau din fr. contrat cu influentza lui act. Der. contractual adj. din fr.; contracta vb. din fr. contracter; contractant s. m. din fr.; contracciu s. m. (concesionar) probabil prin intermediul tc. kontrato cu suf. çi; contractil adj. (contractabil); contractziune s. f. (contractare); contractura s. f. (contractare).

CONTRÁCT (< germ. lat.) s. n. 1. (Dr.) Acord de vointza intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice in scopul de a da nashtere unor drepturi shi obligatzii ori de a le transmite sau stinge; conventzie. ◊ C. de munca = c. incheiat de o persoana fizica cu o lata persoana fizica sau juridica prin care cea dintii se obliga sa presteze celei din urma o anumita munca munca in schimbul unui salariu. ◊ C. economic = c. incheiat intre doua intreprinderi avind k obiect furnizarea de produse executarea de lucrari sau prestarea de servicii. ◊ C. de autor = c. prin care un autor se obliga fatza de o institutzie specializata in valorificarea dreptului de autor sa cedeze contra cost drepturile de proprietate intelectuala in anumite conditzii shi pentru o perioada limitata in timp. ◊ C. de casatorie = act juridic al casatoriei prin care se stabilesc pe cale de tranzactzie raporturile patrimoniale dintre sotzi. 2. (FILOZ.) C. social = teorie care explica originea shi natura statului pe baza unei conventzii incheiate expres sau tacit intre indivizii inshishi (Hobbes) intre indivizi shi shi suveran (Locke) intre fiecare individ shi comunitate (Rousseau) shi care constituie fundamentul ordinii civile.