Definitzia cu ID-ul 441016:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
contráct (contrácte) s. n. Acord incheiat intre doua sau mai multe persoane. Lat. contractus (sec. XVIII) sau din fr. contrat cu influentza lui act. Der. contractual adj. din fr.; contracta vb. din fr. contracter; contractant s. m. din fr.; contracciu s. m. (concesionar) probabil prin intermediul tc. kontrato cu suf. çi; contractil adj. (contractabil); contractziune s. f. (contractare); contractura s. f. (contractare).