consfintzi vt [At: (a. 1852) URICARIUL IV 435/16 / V: ~san~ / Pzi: ~tzésc / E: con¹ + sfintzi (dupa fr consacrer)] 1 A consacra (5). 2 A da un caracter durabil solid. 3 (Rar) A aproba.

CONSFINTZÍ consfintzesc vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil solid; a consacra (2). Proiectul noii constitutzii constitutzia construirii socialismului consfintzeshte regimul democratpopular al Republicii Populare Romine in care intreaga putere se afla in mina oamenilor muncii de la orashe shi sate. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 7 61. Constitutzia patriei noastre consfintzeshte deplina egalitate in drepturi pentru totzi cei ce muncesc fara deosebire de rasa sau de natzionalitate. SCINTEIA 1952 nr. 2512.

CONSFINTZÍ vb. IV. tr. A da un caracter durabil; a stabili; a consacra. [< con + sfintzi dupa fr. consacrer].

CONSFINTZÍ vb. tr. a da un caracter durabil; a consacra a confirma. (dupa fr. consacrer)

A CONSFINTZÍ ~ésc tranz. 1) (idei obiceiuri etc.) A face sa intre adanc in uz; a consacra; a incetatzeni; a statornici; a inradacina; a impamanteni. 2) (acte hotarari etc.) A recunoashte k fiind valabil; a valida; a consacra. 3) (relatzii atitudini etc.) A face sa capete caracter legal; a legaliza; a oficializa. /con + a sfintzi

consfintzì v. a consacra.

*consfintzésc v. tr. (con shi sfintzesc). Consacrez: cuvint consfintzit de uz.

consfintzí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. consfintzésc imperf. 3 sg. consfintzeá; conj. prez. 3 sa consfintzeásca

consfintzí vb. → sfintzi

CONSFINTZÍ vb. 1. a consacra a fixa a stabili a statornici (inv.) a sfintzi. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma a consacra a intari a ratifica a sanctziona a valida (inv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste masuri.) 3. v. legaliza.

CONSFINTZI vb. 1. a consacra a fixa a stabili a statornici (inv.) a sfintzi. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma a consacra a intari a ratifica a sanctziona a valida (inv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste masuri.) 3. (JUR.) a legaliza a oficializa. (SHiau ~ legatura prin casatorie.)