CONSFINTZÍ consfintzesc vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil solid; a consacra (2). Proiectul noii constitutzii constitutzia construirii socialismului consfintzeshte regimul democratpopular al Republicii Populare Romine in care intreaga putere se afla in mina oamenilor muncii de la orashe shi sate. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 7 61. Constitutzia patriei noastre consfintzeshte deplina egalitate in drepturi pentru totzi cei ce muncesc fara deosebire de rasa sau de natzionalitate. SCINTEIA 1952 nr. 2512.