CONSECVÉNT A consecventzi te adj. adv. s. n. 1. Adj. adv. (Care actzioneaza) statornic conform cu principiile sale credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat in directzia inclinarii straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmeaza unui alt fenomen. 4. (Log.) S. n. Propozitzie care decurge necesar dintro alta propozitzie. Din fr. conséquent lat. consequens ntis.

consecvent ~a [At: ARISTIA PLUT. / V: (inv) ~cinte ~cuent / Pl: ~ntzi ~e / E: fr conséquent lat consequens ntis] 12 a av (Dpl) (Care actzioneaza) conform propriilor idei shi principii. 3 a (D. o vale) Orientat in directzia inclinarii straturilor. 3 a (Flz; d. fenomene) Care urmeaza unui alt fenomen. ^[1] 4 sn (Log) Propozitzie care decurge necesar dintro alta propozitzie. 5 a Care urmeaza desfashurarea fireasca shi logica.

CONSECVÉNT A consecventzi te adj. adv. s. n. 1. Adj. adv. (Care actzioneaza) conform cu principiile sale credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat in directzia inclinarii straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmeaza unui alt fenomen. 4. S. n. (Log.) Propozitzie care decurge dintro alta propozitzie. Din fr. conséquent lat. consequens ntis.

CONSECVÉNT A consecventzi te adj. Care actzioneaza conform cu principiile sale care nu se contrazice in actziunile sale credincios ideilor sale. In Rominia burghezomoshiereasca Partidul Comunist Romin a fost singurul partid care a dus o lupta consecventa pentru solutzionarea democratica a chestiunii natzionale. REZ. HOT. I 33. Bine intzeleg atzi refuzat un scriitor sintetzi oarecum consecventzi cu dvoastra. CAMIL PETRESCU P. 410. Daca iam vazut k sint de aceleashi principii shi consecventzi nu mam despartzit de dinshii. GHICA A. 703. ◊ (Adverbial) Uniunea Sovietica... a sustzinut consecvent interesele noastre afirmind alaturi de noi shi in numele nostru independentza shi suveranitatea noastra k popor shi k stat. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 33. Proletariatul fiind singura clasa consecvent revolutzionara pina la capata are chemarea sa conduca lupta tuturor celor exploatatzi shi asupritzi impotriva tuturor formelor de exploatare shi asuprire. DOC. PART. 123.

CONSECVÉNT A adj. (adesea adv.) Care actzioneaza potrivit cu principiile sale; care nu se contrazice cu sine insushi. // s.n. 1. Orice fenomen care urmeaza altui fenomen. 2. Al doilea element al unei judecatzi ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Var. consecuent a adj. / < fr. conséquent cf. lat. consequens care urmeaza].

CONSECVÉNT A I. adj. adv. 1. (despre oameni) care actzioneaza potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale. 2. (despre o vale) orientata pe directzia inclinarii straturilor. II. s. n. 1. (fil.) orice fenomen care urmeaza altui fenomen. 2. (log.) al doilea element al unei judecatzi ipotetice; consecintza (2). 3. a doua sectziune a unei fraze muzicale. (< fr. conséquent lat. consequens)

CONSECVÉNT ~ta (~tzi ~te) 1) (despre persoane) Care actzioneaza in conformitate cu principiile proprii; credincios convingerilor sale. 2) (despre fenomene) Care se produce in mod logic; produs k urmare fireasca. /<fr. conséquent lat. consequense ~ntis

consecvent a. care lucreaza sau ratzioneaza cu shir cu ordine sau logiceshte. ║ n. 1. a doua propozitziune a unui ratzionament; 2. al doilea termen al unui raport matematic.

*consecŭént a adj. (lat. cónsequens éntis urmator). Care se potriveshte cu cele zise orĭ facute in ainte: omu onest e consecŭent promisiuniĭ. Urmator. S. n. pl. e. Log. A doŭa propozitziune a uneĭ entimene. Mat. Al doilea termin al unuĭ raport. In mod consecŭent. Fals cvent orĭ cinte.

consecvént¹ adj. m. pl. consecvéntzi; f. consecvénta pl. consecvénte

consecvént adj. m. pl. consecvéntzi; f. sg. consecvénta pl. consecvénte

consecvent

consecvent ta.

CONSECVÉNT adj. s. 1. adj. constant neschimbat neschimbator stabil statornic. (~ in sentimente.) 2. s. (LOG.) consecintza.

CONSECVENT adj. s. 1. adj. constant neschimbat neschimbator stabil statornic. (~ in sentimente.) 2. s. (LOG.) consecintza.

Consecvent ≠ inconsecvent neconsecvent