CONFIRMÁTZIE confirmatzii s. f. (In Biserica catolica) Confirmare (2). Din fr. confirmation.

confirmatzie sf [At: HAMANGIU C. C. 292 / P: ~tzie / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr confirmation] 13 Confirmare (13). 4 (Inv) Act prin care se confirma o stare de drept Si: (inv) hrisov. 5 (Ibre) Ritual oficiat de obicei de episcop menit sa intareasca la copiii trecutzi de shapte ani harul primit la botez.

CONFIRMÁTZIE confirmatzii s. f. (La catolici) Ritual oficiat de obicei de episcop menit sa intareasca la copiii trecutzi de shapte ani harul primit prin botez. Din fr. confirmation.

CONFIRMÁTZIE s.f. Ritual catolic oficiat de obicei de un episcop in vederea intaririi botezului pentru copiii care au implinit shapte ani. ♦ Act prin care in confesiunea protestanta se confirma oficial juramantul botezului inainte de impartashanie. [Gen. iei. / < fr. confirmation lat. confirmatio].

CONFIRMÁTZIE s. f. 1. ritual catolic oficiat (de un episcop) in vederea intaririi botezului pentru copiii care au implinit shapte ani. 2. act prin care in confesiunea protestanta se confirma juramantul botezului inainte de impartashanie. (< fr. confirmation lat. confirmatio)

CONFIRMÁTZIE ~i f. 1) v. A CONFIRMA. 2) (la catolici) Ritualul intaririi botezului pentru copiii trecutzi de shapte ani. [Art. confirmatzia; G.D. confirmatziei; Sil. tzie] /<fr. confirmation lat. confirmatio ~onis

confirmatziune sf vz confirmatzie

confirmatzi(un)e f. 1. fapta de a confirma; 2. in retorica: partea discursului in care se aduc dovezi pentru cele sustzinute inainte; 3. una din cele shapte taine ale Bisericii catolice menita a impartashi credincioshilor harurile Sf. Spirit.

*confirmatziúne f. (lat. confirmátio ónis). Actziunea de a confirma. Unu din cele shapte mistere ale Bisericiĭ catolice p. a comunica credincioshilor gratziile Sfintuluĭ Spirit. SHi átzie dar ob. áre.

confirmátzie (livr.) (tzie) s. f. art. confirmátzia (tzia) g.d. art. confirmátziei; pl. confirmátzii art. confirmátziile (tzii)

confirmátzie s. f. (sil. tzie) art. confirmátzia (sil. tzia) g.d. art. confirmátziei; pl. confirmátzii art. confirmátziile (sil. tzii)