confirmatzie sf [At: HAMANGIU C. C. 292 / P: ~tzie / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr confirmation] 13 Confirmare (13). 4 (Inv) Act prin care se confirma o stare de drept Si: (inv) hrisov. 5 (Ibre) Ritual oficiat de obicei de episcop menit sa intareasca la copiii trecutzi de shapte ani harul primit la botez.