CONCRÉT A concretzi te adj. (Adesea substantivat) Care poate fi perceput cu simtzurile; real; care denumeshte obiecte perceptibile prin simtzuri. ◊ Muzica concreta = muzica realizata pe baza sunetelor concrete (muzicale sau zgomote) prelucrate cu aparatura electronica. ♦ (Substantivat n.) Categorie filosofica opusa abstractului care desemneaza latura palpabila vizibila a fenomenelor sau ansamblul desfashurarii lor in timp shi in spatziu. ♦ Precis bine determinat. Din fr concret.

concrét ~a [At: GHEREA ST. CR. III 359 / Pl: ~etzi ~e / E: lat concretus fr concret] 12 av a (Intrun mod) care se poate percepe prin simtzuri Si: palpabil real. 3 a Care exprima obiecte perceptibile prin simtzuri. 4 a (Is) Muzica ~a Muzica prin care folosind aparatura electronica se urmareshte realizarea unor noi valentze sonore prin intermediul spectrului vibratziilor shi dinamicii specifice. 5 a (D. substantive) Care denumeshte obiecte ce se percep cu simtzurile. 67 av a (intrun mod) bine determinat Si: precis. 8 sn (ioc abstract) Categorie filozofica desemnand latura palpabila vizibila a fenomenelor in timp shi spatziu.

CONCRÉT A concretzi te adj. (Adesea substantivat) Care poate fi perceput cu simtzurile; real; care exprima obiecte perceptibile prin simtzuri. ◊ Muzica concreta = muzica realizata pe baza sunetelor concrete (muzicale sau zgomote) prelucrate cu aparatura electronica. ♦ (Substantivat n.) Categorie filozofica opusa abstractului care desemneaza latura palpabila vizibila a fenomenelor sau ansamblul desfashurarii lor in timp shi in spatziu. ♦ Precis bine determinat. Din fr. concret.

CONCRÉT A concretzi te adj. 1. (In opozitzie cu abstract) Care poate fi perceput cu simtzurile; real. K sashi dea cetitorii shi mai bine seama de puterea concreta de a zugravi a lui Coshbuc sa comparam calul arab zugravit de el cu calul arab zugravit de Alecsandri. GHEREA. ST. CR. III 359. ◊ (Substantivat) Imaginile artistice oglindesc particularul shi concretul in care se intruchipeaza generalul shi tipicul. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 108 5/4. ◊ (Gram.; despre substantive) Care exprima obiecte perceptibile prin simtzuri. Cuvintul «cal» este un substantiv concret. 2. Precis bine determinat. Partidul cere organizatziilor de partid sa conduca economia in mod concret shi nu in general sa patrunda in chestiunile specifice fiecarei ramuri a economiei natzionale. SCINTEIA 1953 nr. 2683. Ziarele au aratat in mod concret cum vor putea fi valorificare resursele locale din diferite raioane pentru realizarea planului de electrificare. CONTEMPORANUL S. II 1951 nr. 223 1/4. ◊ (Adverbial) E un spectacol care arata concret punind la contributzie preciziunea materiei cit de mare era in fostul imperiu deosebirea dintre clasele stapinitoare shi prea umilitul popor. BOGZA C. O. 317.

CONCRÉT adj. 1. (Op. abstract) Care se poate percepe prin simtzuri; palpabil. ◊ Muzica concreta = muzica care folosind aparatura electronica urmareshte realizarea unor noi valentze sonore prin intermediul spectrului vibratziilor shi dinamicii specifice. ♦ (Despre substantive) Care denumeshte obiecte ce se percep cu simtzurile. 2. Precis (bine) determinat. // s.n. Categorie filozofica desemnand latura palpabila vizibila a fenomenelor sau ansamblul desfashurarii lor in timp shi spatziu. [< lat. concretus cf. fr. concret it. concreto rus. konkretnai].

CONCRÉT A I. adj. 1. care se poate percepe prin simtzuri; palpabil. ◊ (despre substantive) care denumeshte obiecte perceptibile prin simtzuri. ♦ muzica ~a = muzica pe baza prelucrarii unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice. 2. precis (bine) determinat. II. s. n. categorie filozofica desemnand unitatea multiplelor determinari insushiri laturi ale obiectelor shi fenomenelor. (< fr. concret lat. concretus)

CONCRÉT ~ta (~tzi ~te) shi substantival 1) Care exista in realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu simtzurile; real; material; perceptibil; sesizabil. 2) Care exprima realitatea cu claritate; lipsit de confuzii. Spirit ~. Idee ~ta. Imagine ~ta. /<fr. concret lat. concretus

concret a. 1. Gram. se zice de termenul ce deseamna o calitate unita cu obiectul ei: apa calda e un termen concret caldura e un termen abstract; 2. Aritm. numar la care s’exprima telul unitatzilor: 20 de oameni; 3. solid in opozitziune cu lichid: camforul e un uleiu concret.

*concrét a adj. (lat. concrétus d. con impreuna shi créscere a creshte). Dens condensat: uleĭ concret. Gram. Termin concret care exprima o calitate unita cu subĭectu pe cind abstract nu arata de cit calitatea singura: casa alba (concret) albeatza (abstract). Aritm. Numar concret al caruĭ fel de unitate e hotarit k: 10 metri. Adv. In mod concret.

concrét¹ adj. m. pl. concrétzi; f. concréta pl. concréte

concrét adj. m. pl. concrétzi; f. sg. concréta pl. concréte

CONCRÉT adj. 1. fizic material palpabil perceptibil pipaibil sesizabil (rar) pipait tangibil (inv.) pipaicios pipaitor pusaitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. v. real. 3. determinat precis. (Oferami cateva fapte ~ pentru a putea gasi solutzia.) 4. v. efectiv.

CONCRET adj. 1. fizic material palpabil perceptibil pipaibil sesizabil (rar) pipait tangibil (inv.) pipaicios pipaitor pusaitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. palpabil real. (Lumea ~.) 3. determinat precis. (Oferami citeva fapte ~ pentru a putea gasi solutzia.)

Concret ≠ abstract

CONCRÉT A adj. (< lat. concretus cf. fr. concret it. concreto): in sintagmele adjectiv concret adverb concret cuvant concret determinant concret determinare concreta enuntz concret limba concreta parte de vorbire concreta prepozitzie cu semnificatzie concreta sens concret structura concreta substantiv concret shi verb concret (v.).

concreta muzica ~ muzica realizata pe baza unui complex de sunete incluzand atat sunete* muzicale cat shi zgomote* care in aceasta conceptzie devin obiecte sonore*. Fiecare obiect sonor se realizeaza prin inregistrari* speciale in care sunetul (zgomotul) este variat prelucrat mecanic (schimbarea vitezei de turatziei a benzii magnetice reverberatzii* ecou [1] etc.) fiind astfel perceptibil k un tot ce graviteaza in jurul unui centru de interes. Aceste obiecte sonore joaca rolul care il au notele* in muzica obishnuita. Fiind insa cazuri particulare complexitatea lor nu permite utilizarea notatziei* normale c. ramanand o muzica perceptibila doar sonor oral libera de schematism (atat cat nu se reduce singura la schema). C. exista prin insashi sursa sonora shi utilizeaza teoretic toate sursele imaginabile deci este o muzica a concretului sonor de unde shi denumirea. C. a fost inventata shi teoretizata (1948) de Pierre Schaeffer la Radiodifuziunea fr. Cu un grup de colaboratori (printre care D. Milhaud S. Varèse H. Scherchen O. Messiaen P. Henry P. Arthuis P. Boulez M. Constant) dar mai ales cu J. Poullin au fost puse la punct diferite aparate care permit valorificarea resurselor obiectelor sonore transformandule in diferite moduri pentru a obtzine „o melodie”. Auditzia c. este legata de reproducerea prin difuzoare* ceea ce a dus la realizarea unor procedee care sa creeze iluzia sursei sonore deplasabile in spatziu (v. stereofonie). Cercetatorii shi creatorii in acest domeniu au realizat cateva lucrari pe baza tehnicii c. Sunt cunoscute lucrari de P. Schaeffer k Symphonie pour un homme seul sau Voile d’Orphée de P. Henry shi Le crabe qui jouait avec la mer de P. Anthuis etc. Perceputa k un curent estetictehnic innoitor in muzica sec. 20 c. a fost deja depashita de alte curente (ex. muzica electronica*) in cautarea ineditului muzical.