palpabil ~a a [At: STAMATI D. / Pl: ~i ~e / E: fr palpable] 1 Care poate fi pipait Si: (fam) pipaibil pipaicios. 2 Concret. 3 Evident.

PALPÁBIL A palpabili e adj. Care se poate pipai de care se poate lua cunoshtintza prin palpare; (fig.) care poate fi constatat prin simtzuri care apare in chip evident neindoios. Ishi aminti... episoade pentru dinsa deo realitate mai palpabila decit viatza traita a oamenilor din jurui. C. PETRESCU O. P. II 165. D. Jean Bart shtie sa dea fictziunii evidentza realitatzii palpabile. IBRAILEANU S. 88. [Ingrasharea] nu produce efecte palpabile in acest pamint nisipos. I. IONESCU D. 272.

PALPÁBIL A adj. Care poate fi pipait; concret. ♦ (Fig.) Evident sigur neindoios. [Cf. fr. palpable].

PALPÁBIL A adj. care poate fi pipait; concret. ◊ (fig.) evident clar. (< fr. palpable)

PALPÁBIL ~a (~i ~e) 1) Care poate fi palpat; atins; tangibil; pipaibil. 2) med. (despre afectziuni) Care este evident datorita caracterului sau concret; tangibil. /<fr. palpable

palpabil a. 1. ce se poate pipai; 2. fig. prea invederat: proba palpabila.

*palpábil a adj. (lat. palpabilis. V. plapind). Care se poate pipai. Fig. Foarte evident: probe palpabile. Adv. In mod palpabil. V. pipaibil.

palpábil adj. m. pl. palpábili; f. palpábila pl. palpábile

palpábil adj. m. pl. palpábili; f. sg. palpábila pl. palpábile

PALPÁBIL adj. 1. v. concret. 2. v. real.

PALPABIL adj. 1. concret fizic material perceptibil pipaibil sesizabil (rar) pipait tangibil (inv.) pipaicios pipaitor pusaitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. concret real. (Lumea ~.)

Palpabil ≠ abstract impalpabil nepalpabil