CONCRÉT A concretzi te adj. 1. (In opozitzie cu abstract) Care poate fi perceput cu simtzurile; real. K sashi dea cetitorii shi mai bine seama de puterea concreta de a zugravi a lui Coshbuc sa comparam calul arab zugravit de el cu calul arab zugravit de Alecsandri. GHEREA. ST. CR. III 359. ◊ (Substantivat) Imaginile artistice oglindesc particularul shi concretul in care se intruchipeaza generalul shi tipicul. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 108 5/4. ◊ (Gram.; despre substantive) Care exprima obiecte perceptibile prin simtzuri. Cuvintul «cal» este un substantiv concret. 2. Precis bine determinat. Partidul cere organizatziilor de partid sa conduca economia in mod concret shi nu in general sa patrunda in chestiunile specifice fiecarei ramuri a economiei natzionale. SCINTEIA 1953 nr. 2683. Ziarele au aratat in mod concret cum vor putea fi valorificare resursele locale din diferite raioane pentru realizarea planului de electrificare. CONTEMPORANUL S. II 1951 nr. 223 1/4. ◊ (Adverbial) E un spectacol care arata concret punind la contributzie preciziunea materiei cit de mare era in fostul imperiu deosebirea dintre clasele stapinitoare shi prea umilitul popor. BOGZA C. O. 317.