13 definitzii pentru concomitentza

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CONCOMITÉNTZA concomitentze s. f. Simultaneitate a doua sau mai multe actziuni fenomene evenimente etc.; coexistentza. Din fr. concomitance.

concomitentza sf [At: DA / V: (inv) ~tan~ / Pl: ~tze / E: fr concomitance] Simultaneitate.

CONCOMITÉNTZA concomitentze s. f. Simultaneitate a doua sau mai multe lucruri; coexistentza. Din fr. concomitance.

CONCOMITÉNTZA s.f. (Rar) Coexistentza simultaneitate a doua sau mai multe lucruri. [Cf. fr. concomitance].

CONCOMITÉNTZA s. f. coexistentza simultaneitate. (< fr. concomitance lat. concomitantia)

CONCOMITÉNTZA ~e f. Caracter concomitent; infaptuire simultana a doua sau a mai multor actziuni; simultaneitate. /<fr. concomitance

concomitantza sf vz concomitentza

concomitantza f. coexistentza simultana a doua sau a multor lucruri.

*concomitántza f. pl. e (d. concomitant). Uniune intovarashire. Coexistentza simultaneitate. Fals éntza.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

concomiténtza s. f. g.d. art. concomiténtzei

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CONCOMITÉNTZA s. 1. coexistentza paralelism simultaneitate sincronism. (~ desfashurarii unor fenomene.) 2. coexistentza.

CONCOMITENTZA s. paralelism simultaneitate sincronism. (~ desfashurarii unor fenomene.)

Intrare: concomitentza
concomitentza substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concomitentza
  • concomitentza
plural
  • concomitentze
  • concomitentzele
genitiv-dativ singular
  • concomitentze
  • concomitentzei
plural
  • concomitentze
  • concomitentzelor
vocativ singular
plural
concomitantza substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concomitantza
  • concomitantza
plural
  • concomitantze
  • concomitantzele
genitiv-dativ singular
  • concomitantze
  • concomitantzei
plural
  • concomitantze
  • concomitantzelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

concomitentza, concomitentzesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.