COEXISTÉNTZA coexistentze s. f. Existentza simultana a mai multor lucruri fiintze fenomene. ◊ Coexistentza pashnica = principiu de politica externa insemnand existentza in pace impreuna a statelor cu ideologii diferite. Din fr. coexistence.

coexistentza sf [At: PONTBRIANT D. / V: (inv) ~tintza / P: coe~ / Pl: ~tze / E: fr coexistence] 1 Existentza simultana a mai multor lucruri fiintze fenomene. 2 (Is) ~ pashnica Principiu de baza al relatziilor internatzionale dintre state cu sisteme sociale diferite potrivit caruia aceste state se angajeaza sa traiasca in pace shi sa rezolve litigiile dintre ele fara a apela la fortza armata.

COEXISTÉNTZA coexistentze s. f. Existentza simultana a mai multor lucruri fiintze fenomene. ◊ Coexistentza pashnica = principiu de baza al relatziilor internatzionale dintre state cu sisteme sociale diferite potrivit caruia aceste state se angajeaza sa traiasca in pace shi sa rezolve litigiile dintre ele fara a apela la fortza armata Din fr. coexistence

COEXISTÉNTZA coexistentze s. f. Existentza simultana a mai multor lucruri sau fenomene U.R.S.S. shi celelalte tzari ale lagarului socialist se calauzesc in politica lor de pace de ideile despre posibilitatea coexistentzei pashnice a celor doua sisteme: socialist shi capitalist. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 594.

COEXISTÉNTZA s.f. Existentza simultana a mai multor lucruri fiintze sau fenomene. ◊ Coexistentza pashnica = politica bazata pe principiul coexistentzei tzarilor cu oranduiri sociale diferite hotarate sa renuntze la folosirea razboiului k mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [Cf. fr. coexistence].

COEXISTÉNTZA s. f. existentza simultana a mai multor lucruri fiintze fenomene. ♦ ~ pashnica = principiu de baza al relatziilor internatzionale dintre state cu oranduiri sociale diferite potrivit caruia acestea se angajeaza sa renuntze la folosirea razboiului k mijloc de rezolvare a problemelor litigioase. (< fr. coexistence)

COEXISTÉNTZA ~e f. Existentza simultana. ◊ ~ pashnica principiu potrivit caruia statele renuntza la aplicarea fortzei pledand pentru solutzionarea tuturor litigiilor pe calea tratativelor. [G.D. coexistentzei] /<fr. coexistence

coexistentza f. existentza simultana.

*coexisténtza f. pl. e. Existentza simultanee.

coexistintza sf vz coexistentza

coexisténtza [x pron. gz] s. f. g.d. art. coexisténtzei; pl. coexisténtze

coexisténtza s. f. [x pron. gz] → existentza

COEXISTÉNTZA s. v. concomitentza.