conștiinciozitate sf [At: BUL. COM. IST. I, 50 / P: ~ști-in~ / V: ~nțio~ / E: conștiincios + -itate] Corectitudine.

CONȘTIINCIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi conștiincios; corectitudine, seriozitate, scrupulozitate. Realizarea mărețelor noastre planuri nu este lucru simplu și nici ușor. Se cer eforturi din partea tuturor oamenilor muncii, din partea fiecăruia în parte, o cît mai temeinică organizare a muncii în toate domeniile, o deplină conștiinciozitate. GHEORGHIU-DEJ, Î. DEM. 35. Pe cît se poate străbate în fondul unui subiect atît de complex... s-a căutat a se face cu sinceritate și cu conștiinciozitate. MACEDONSKI, O. IV 138. – Pronunțat: -ști-in-cio-.

CONȘTIINCIOZITÁTE s.f. Calitatea de a fi conștiincios; corectitudine, scrupulozitate. [< conștiincios + -itate].

CONȘTIINCIOZITÁTE s. f. însușirea de a fi conștiincios; scrupulozitate. (< conștiincios + -itate)

CONȘTIINCIOZITÁTE f. Caracter conștiincios; corectitudine; scrupulozitate. [G.-D. conștiinciozității; Sil. -ști-in-ci-o-] /conștiincios + suf. ~itate

conștiințiozitate sf vz conștiinciozitate

conștiinciozitáte (-ști-in-cio-) s. f., g.-d. art. conștiinciozitắții

conștiinciozitáte s. f. (sil. -ști-in-cio-), g.-d. art. conștiinciozității

conștiinciozitate.

CONȘTIINCIOZITÁTE s. acribie, exigență, meticulozitate, rigurozitate, scrupulozitate, (fam. și peior.) tipicărie. (~ în îndeplinirea datoriei.)

CONȘTIINCIOZITATE s. acribie, exigență, meticulozitate, rigurozitate, scrupulozitate, (fam. si peior.) tipicărie. (~ în îndeplinirea datoriei.)

CONȘTIINCIOZITATE. Subst. Conștiinciozitate, responsabilitate, spirit de răspundere, simț de răspundere, conștiința datoriei; seriozitate. Punctualitate, promptitudine, exactitate, exactitudine, acribie (livr.), rigurozitate, rigoare, strictețe, precizie. Migală, migăleală, scrupulozitate, scrupul, minuțiozitate, minuție (livr.), meticulozitate, pedanterie. Sîrguință, silire, silință, rîvnă, hărnicie, zel, stăruință, stăruire (înv.), străduire (rar), străduială (rar), străduință (rar), strădanie, osîrdie (pop.), osteneală (înv. și pop.). Perseverență, asiduitate, persistență, tenacitate, dîrzenie. Temeinicie, soliditate (fig.), adîncime (fig.), profunzime, profunditate (livr.). Grijă, atenție, preocupare, preocupație (înv.). Adj. Conștiincios, cu spirit de răspundere, responsabil, serios. Punctual, corect, prompt, riguros, strict, exact, precis. Migălos, scrupulos, minuțios, meticulos, pedant. Sîrguincios, sîrguitor, osîrduitor (înv.), osîrdnic (înv.), silitor, harnic, robaci (reg.), muncitor, truditor (pop. și livr.), zelos, stăruitor, plin de rîvnă. Perseverent, asiduu, stăruitor, persistent, tenace, dîrz. Temeinic, solid (fig.), adînc (fig.), profund (fig.). Grijuliu, grijitor (reg.), grijnic (înv.), plin de grijă, atent. Vb. A fi conștiincios, a da dovadă de conștiinciozitate, a da dovadă de seriozitate; a avea simțul răspunderii; a munci (a lucra) cu zel (cu rîvnă); a-și da osteneala, a se sili, a-și da silința (toată silința); a stărui, a insista, a persevera, a se strădui, a se sîrgui (pop.), a se osteni (înv. și pop.), a se trudi, a se căzni, a se osîrdui (înv.); a se îngriji, a avea grijă, a se griji (pop.), a fi preocupat de..., a se preocupa. Adv. (În mod) conștiincios, cu seriozitate, cu toată seriozitatea, cu spirit de răspundere, cu simț de răspundere; cu sîrguință, cu stăruință, cu rîvnă, cu zel; cu grijă, cu atenție, cu acribie, cu minuție, cu temeinicie; cu exactitate, exact. V. efort, hărnicie, muncă, oboseală, principialitate, seriozitate.