7 definiții pentru complinitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLINITÓR, -OÁRE, complinitori, -oare, adj. Care complinește. – Complini + suf. -tor.
COMPLINITÓR, -OÁRE, complinitori, -oare, adj. Care complinește. – Complini + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complinitor, ~oare [At: ODOBESCU, III, 61 / E: complini + -tor] 1-2 smf, a (Îvr) (Persoană) care vine să completeze o altă persoană. 3 a Care întregește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLINITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care complinește; care completează ceva; complementar. /a complini + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
complinitór adj. m., pl. complinitóri; f. sg. și pl. complinitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
complinitór adj. m., pl. complinitóri; f. sg. și pl. complinitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMPLINITÓR adj. v. complementar, întregitor, subsidiar, suplimentar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complinitor adj. v. COMPLEMENTAR. ÎNTREGITOR. SUBSIDIAR. SUPLIMENTAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
complinitor, complinitoareadjectiv
- 1. Care complinește. DEX '09 DEX '98sinonime: complementar subsidiar suplimentar întregitor
etimologie:
- Complini + sufix -tor. DEX '98 DEX '09