7 definiții pentru întregitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNTREGITÓR, -OÁRE, întregitori, -oare, adj. Care întregește, care completează. – Întregi + suf. -tor.
ÎNTREGITÓR, -OÁRE, întregitori, -oare, adj. Care întregește, care completează. – Întregi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întregitor, ~oare smf, a [At: IORGA, L. II, 73 / Pl: ~i, ~oare / E: întregi + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care completează. 3-4 (Persoană) care reface unitatea a ceva. 5-6 (Persoană) care recompune ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTREGITÓR, -OÁRE, întregitori, -oare, adj. Care întregește, care completează.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
întregitór adj. m., pl. întregitóri; f. sg. și pl. întregitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întregitór adj. m., pl. întregitóri; f. sg. și pl. întregitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNTREGITÓR adj. v. suplimentar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTREGITOR adj. complementar, subsidiar, suplimentar, (rar) complinitor. (Lămuriri ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
întregitor, întregitoareadjectiv
- 1. Care întregește, care completează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Întregi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.