comandare sf [At: COD. VOR. 31/10 / V: ~man~ cuman~ cumandare / Pl: ~dari / E: comanda] (Inv) 1 Aducere de jertfe. 2 Jertfa. 3 Inmormantare. 4 Praznic. 5 Pomana. 6 (Iuz; is) Carte de ~ Scrisoare recomandata.

COMANDÁRE ~ari f. pop. Masa inchinata pomenirii unui decedat; praznic. /v. a comanda

comandare f. Mold. comand: vrabia malaiu viseaza shi calicul comandare.

comandare sf vz comandare

COMANDÁRE s. f. v. comindare.

COMINDÁRE comindari s. f. (Invechit) Praznic ospatz la inmormintare; pomana comind. Sa li spui k sa nu se mai trudeasca cu leacuri ci sa se grijeasca de comindare. SBIERA P. 194. Varianta: comandáre (EMINESCU N. 97 NEGRUZZI; S. I 249) s. f.

COMINDARE s.f. 1. (Trans. SV) Jertfa. K sai vrut vrea comindarea daovreamu. Toate arsele nu dulcevrusi. Comindarea zeului. PS. SEC. XVIII 36^v. 2. (Cris.) Pomana. Iara dupa moarte . . . sa le faci cumindari shi prescuri. C 1692 503^v; cf. MOL. 1695 78^r. Etimologie: cominda. Vezi shi comind cominda. Cf. pominoc; alamojna comind paos (2).

comindáre f. pl. arĭ (d. comind 2). Comind (= pomana) vrabia malaĭ viseaza shi calicu comindare (Prov.). Vechĭ shi cu.

comandáre (inv.) s. f. g.d. art. comandắrii; pl. comandắri

comandáre s. f. g.d. art. comandarii; pl. comandari

COMANDÁRE s. v. pomana praznic.

comindare s. v. POMANA. PRAZNIC.

comandáre comandari s.f. (reg.; inv.) Inmormantare (Barlea 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce sta la inmormantare (Lenghel 1979): „Veselitziva oricare / Caicea nui comandare” (SHtetzco 1990: 205). Din comanda (DEX MDA).

comandáre comandari s.f. Inmormantare (Barlea 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce sta la inmormantare (Lenghel 1979): „Veselitziva oricare / Caicea nui comandare” (SHtetzco 1990: 205). Din comanda + re.