comand¹ sn [At: GRAIUL I 142 / Pl: ~uri / E: comanda] (Rar; reg) Ordin.

comand² sn [At: CANTA ap. LET. III 182/28 / V: ~manda (rar) ~a sf ~mandat cum~ / Pl: ~uri/ E: comanda] 1 (Inv) Ofranda. 2 Masa de pomenire a unui mort. 3 Praznic. 4 Mancare care se serveshte la praznic. 5 (Mol) Bani lucruri haine vite etc. care shi le pastrau oamenii pentru inmormantare shi pentru praznic. 6 (Reg if ~mandat) Afurisenie.

COMAND ~uri n. pop. 1) v. COMANDARE. 2) Totalitate a celor adunate shi pastrate de batrani pentru inmormantare. /v. a comanda

comand n. masa ce se da intru pomenirea shi odihna sufletului celui raposat (i se mai zice shi pomana sau praznic): la masa mortzii voi sa mancatzi comandul AL. [Abstras din comandà].

comanda² sf vz comand

COMÍND cominduri s. n. (Invechit) 1. Masa de pomenire a unui mort; praznic; mincarea ce se serveshte la o astfel de masa. Hotarirea ei e nestramutata: tot ce are pina la sfirshit va da la altzii: numai banii de comind shii va opri. SADOVEANU O. III 470. K mini intrun pamint shi nam nici de comind. VLAHUTZA O. A. 138. Orbi! Orbi! la masa mortzii voi va mincatzi comindul! ALECSANDRI P. III 206. ♦ (Neobishnuit) inmormintare. SHi popi shirag cadelnitzind Citeau ectenii de comind. COSHBUC IP. I 149. 2. (Mold.) Bani lucruri vite etc. care shi le pastrau batrinii pentru inmormintare shi pentru praznic. Casa sa mai ingreuiat cu un mincau shi eu nu vreau sami pierd comindul. CREANGA P. 6. Mai baiete dami shi mie un purcel de aishtea. Aracan di mini! Da cum safi dau un purcel k aishteas tot comindul tatei. SHEZ. II 153.

COMIND s.n. (Mold. Ban. Crish.) Pomana. A: O baba saraca ce torcea in furca sashi agoniseasca hrana shi comindul sau. CANTA. C: Sa face a treia zi cumind si alamojna dupa cel mort. MOL. 1695. 46^r. Kumĕnd. Exsequiae. AC 348; cf. MOL. 1676¹. 149^r: MOL. 1695 80^v. Etimologie: cominda. Vezi shi cominda comindare. Cf. alamojna comindare (2) paos (2).

1) comínd n. pl. urĭ (d. a cominda. Ospatz (praznic) dupa inmormintare banĭ orĭ lucrurĭ care oameniĭ batrinĭ shiĭ aduna k sa ramiĭe cu ce sa fie inmormintatzĭ: a ajuns sashĭ manince comindu (adica „la mare saracie saŭ decadentza”). Vechĭ shi cu. V. disc priveghĭ.

comand (inv.) s. n. pl. comanduri

comand s. n. pl. comanduri

COMAND s. v. pomana praznic.

comind s. v. POMANA. PRAZNIC.

comand comanduri s.n. (inv.) Masa ce se da pentru pomenirea unui mort (Barlea 1925); praznic. Der. regr. din comanda (DEX MDA).

comand uri s.n. (inv.) Masa ce se da pentru pomenirea unui mort (Barlea 1925); praznic. Der. regr. din comanda.