cobila sf [At: H XVIII / V: (Mol; Buc) ~bala ~barla ~birla codarla / A shi: (1) cobila / E: vsl кобъла] 1 (Crsh) Iapa. 2 (Mol; dep) Cal. 3 (Pop) Suport dintro cracana sau din doua bucatzi de lemn legate impreuna sau prinse cu un cui care se pune plugul pentru a fi carat Si: (reg) capra cobilitza cotumba cracana croc iapa tragla tragatori. 4 (Olt) Scaun de inspitzat (care rotarul ashaza rotzile in timpul lucrului) Si: cornitza cushnitza). 5 (Reg) Lemn bifurcat sau cracana pentru ridicatul greutatzilor Si: capra iapa. 6 (Spc; reg) Lemn cu care este prinsa broasca ce ridica sau lasa in jos piatra morii. 7 (Pes) Cracana care se ashaza mreaja. 8 (Mol) Unealta cu care se ridica osia carului. 9 (Buc) Par mare cu care se ridica butuci shi alte greutatzi mari. 10 (Trs) Betze puse crucish in care se face gardul din tarshi Si: nimat. 11 (Trs) Pereche de pari la un gard. 12 (Trs) Gard simplu fara legaturi sau cuie facut numai din tufe ashezate pe pari implantatzi in pamant cu varfurile in cruce Si: nimat pripor prisaca saciu. 13 (Reg; if cobala) Unealta ciobaneasca nedefinita mai indeaproape. 14 (Ban) Cobilitza (1). 15 Femeie neingrijita.

CÓBILA cobile s. f. (Regional) 1. Un fel de capra facuta dintro cracana sau din doua bucatzi de lemn legate la un loc astfel k sa formeze un unghi; serveshte la transportarea plugului. ♦ (Depreciativ) Iapa cal; om inalt shi slab. Scaun care rotarul ashaza roatele in timpul lucrului. (in forma cobila) Lucreaza cu tesla la cobila shi intocmeshte rotzi pentru carutze tzaraneshti. SADOVEANU N. F. 26. In aceeashi linishte deosebeshti ritmul regulat k o bataie de inima al rotarului care lucreaza la cobila. SADOVEANU O. IV 416. Accentuat shi: cobila. Varianta: cobila s. f.

COBÍLA ~e f. 1) Suport de lemn in forma de potcoava care se sprijina plugul in timpul transportului. 2) Suport care se ashaza rotzile in timpul lucrarii lor de catre rotar. /<sl. kobyla

cobila f. 1. unealta alcatuita din doua lemne incheiate la un capat care se pune plugul cand nu lucreaza; 2. scaunul de inspitzat al rotarului. [Slav. KOBYLA iapa: sensul metaforic se rapoarta la un suport prevazut la inceput cu picioare].

cobíla f. pl. e (bg. kobíla sirb. kòbila vsl. rus. kobýla ĭapa d. lat. caballa ĭapa. V. cal). Vest. Pl. Cele doŭa lemne unite (numite shi ĭepe) care se tirashte plugu cind e transportat. Est. Cobila (rus. kobýla) scaunoaĭe tejghea banca oe care lucrezĭ cu cutzitoaĭa. Trunchĭ pus pe picĭoare care se cĭoplesc diferite unelte ale caseĭ (rev. I. Crg. 8 220). Suportu nicovaleĭ. Epitet ironic uneĭ vite saŭ uneĭ femeĭ inalte shi slabe.

cobala sf vz cobila

COBÍLA s. f. v. cobila.

cobíla V. cobila.

cóbila/cobala (reg.) s. f. g.d. art. cóbilei/cobalei; pl. cóbile/cobale

cóbila/cobala s. f. g.d. art. cóbilei/cobalei; pl. cóbile/cobale

cobala v. cóbila

COBÍLA s. (TEHN.) 1. (reg.) capra cobilitza cotumba cracana croc iapa tragatoare (Mold. shi Transilv.) tragla. (~ pentru transportat plugul.) 2. (reg.) cushnitza hantzau scaun de inspitzat scaun de spitze. (~ a rotarului.)

COBILA s. (TEHN.) 1. (reg.) capra cobilitza cotumba cracana croc iapa tragatoare (Mold. shi Transilv.) tragla. (~ pentru transportat plugul.) 2. (reg.) cushnitza hintzau scaun de inspitzat scaun de spitze. (~ a rotarului.)

cobíla (cóbile) s. f. 1. (Inv.) Iapa. 2. Suport cu care se transporta plugul. 3. Scaun de rotar. 4. Pirghie. 5. TZarush pripon. Var. cobila (Mold.). Sl. kobyla „iapa” (Miklosich Slaw. Elem. 25; Cihac II 66; Conev 57 shi 71; Cancel 10). Der. cobilitza s. f. (pirghie bucata de lemn pentru a duce doua galetzi o data; lacusta Locusta viridissima; libelula Libellula depressa; constelatzia Lebedei) care poate proveni shi direct din bg. sb. kobilica „iapa; cobilitza”. Probabil de la sensul de „tzarush par” provine coblizan s. m. (Mold. lungan) cuvint care Scriban il leaga nejustificat de gogleaza.

cobíla cobile (cobdíla) s.f. (reg.) Partea plugului care sta grindeiul. O unealta de lemn cu doua picioare in forma de crac care se pun plugul shi grapa cand se pleaca la deal unde nu se poate merge cu carul (Barlea 1924). Din sl. kobyla „iapa” (sens metaforic referitor la faptul k la inceput suportul era prevazut cu picioare) < lat. caballa „iapa” (Miklosich Cihac Conev cf. DER; Scriban SHaineanu DEX MDA).

cobíla e (cobdíla) s.f. Partea plugului care sta grindeiul. O unealta de lemn cu doua picioare in forma de crac care se pun plugul shi grapa cand se pleaca la deal unde nu se poate merge cu carul (Barlea 1924). Din sl. kobyla „iapa” (Miklosich Cihac Conev cf. DER).