cobíla f. pl. e (bg. kobíla sirb. kòbila vsl. rus. kobýla ĭapa d. lat. caballa ĭapa. V. cal). Vest. Pl. Cele doŭa lemne unite (numite shi ĭepe) care se tirashte plugu cind e transportat. Est. Cobila (rus. kobýla) scaunoaĭe tejghea banca oe care lucrezĭ cu cutzitoaĭa. Trunchĭ pus pe picĭoare care se cĭoplesc diferite unelte ale caseĭ (rev. I. Crg. 8 220). Suportu nicovaleĭ. Epitet ironic uneĭ vite saŭ uneĭ femeĭ inalte shi slabe.