coacaza sf [At: ANON. CAR. / V: clo~ ~ze sfp ~chitz sn ~chitza / Pl: ~ze (rar) ~zi / E: ns cf alb kokëzë] (Bot) 1 Coacaz (1). 2 (SHis ~ de munte) Mic arbust cu tulpina foarte ramificata cu frunze mici rigide shi cu flori mici roshii shi mirositoare care creshte pe munte (Bruckentalia spiculifolia). 3 (SHif ~chitz ~chitza; shis ~salbatica) Darmoz (Viburnum lantana). 4 Fruct comestibil al coacazului (1) in forma de bobitze roshii cu gust acrishor dispuse in ciorchini Si: (Buc) paltinele (Mol) pomushoara (Trs) darmoz drimoc razachie rizibei strugur spinos rozincin(a) strugurei(roshii). 5 (SHis ~ de munte) Merishoare. 6 (Ic) ~ ciorasca Afina. 7 (SHic ~ salbatica ~alba ~ verde) Agrish. 8 Smirdar (Rhododendron kotschyi). 9 Afin (Vaccinus myrtillus). 10 (Ic) ~ neagra Coacaz (8) negru. 11 (If ~ze) Cimishir (Buxus sempervivens). 12 (Iaf) Iarba neagra (Calluna vulgaris). 13 (Lpl; if ~chezi) Ghimpe (Ruscus aculeatus).

COÁCAZA coacaze s. f. 1. Coacaz. Din fuga pusese mina pe o cociorva o inaltzase shi asha printre tufe de lilieci shi de coacazaalerga spre dushman. SADOVEANU O. III 504. 2. Fructul comestibil al coacazului in forma de boabe mici roshii galbere sau albe dispuse in ciorchini; strugurei (Mold.) pomushoara. Pronuntzat: coa.

COÁCAZA ~e f. Fructul coacazului. /Cuv. autoht.

coacaza f. poama roshie shi stravezie uneori prin cultura galbena sau alba. [Diminutiv dintr’un primitiv coaca boaba (cf. it. coccola)].

coácaza (oa dift.) f. pl. e (dim. d. coaca var din coca 1. D. rom. vine bg. kokazi afine; rut. gogodza ung. kokojza shi kokojca). Vest. Fruct de coacaz. In nord coacatza „fruct de dirmoz”.

coácaza s. f. g.d. art. coácazei; pl. coácaze

coácaza s. f. g.d. art. coácazei; pl. coácaze

COÁCAZA s. (BOT.) (reg.) darmoz drimoc razachie ribizli rozinchina strugurashi (pl.) strugurei (pl.) strugurespinos (Bucov.) paltinele (pl.) (Mold. shi Bucov.) pomushoara. (Mananca ~e.)

COÁCAZA s. v. coacazdemunte merishor smirdar.

COACAZA s. (BOT.) (reg.) dirmoz drimoc razachie ribizli rozinchina strugurashi (pl.) strugurei (pl.) strugurespinos (Bucov.) paltinele (pl.) (Mold. shi Bucov.) pomushoara. (Maninca ~.)

coacaza s. v. COACAZDEMUNTE. MERISHOR. SMIRDAR.

coácaza (ze) s. f. 1. Fruct in forma de bobitze roshii cu gust acrishor pomushoara. 2. Varietate de coacaz. 3. (Bucov.) Varietate de struguri. 4. Afina. 5. Dirmoz Viburnum Lantana. Mr. coacaza. Varietatea de plante numita astfel indica faptul k numele lea fost dat din pricina aspectului bobitzelor sale rotunde shi carnoase care au o anumita asemanare intre ele. Este probabil prin urmare k originea cuvintului sa fie lat. *coccum pl. cocca din al carui rezultat *coaca sa obtzinut acest cuvint prin suf. za k in cinteza pupaza etc. (Densusianu Bausteine 474; Philippide II 707; Pascu Suf. 379; Iordan Dift. 188; cf. Rosetti II 115). In general se prefera sa se plece de la alb. kokjë „boaba” care este acelashi cuvint lat. (Densusianu Rom. XXXIII 74; Meyer 164; Schuchardt ZRPh. XXVI 322; DAR; REW 2009; Pushcariu Lr. 265); dar aceasta ipoteza este inutila caci o forma *kokëzë nu apare in alb. shi der. cu za este normala in rom. pentru a se forma dim. cf. cacareaza galbeaza. Der. coacaz s. m. (arbustul care da coacaze); cocazar s. m. (rododendron). Din rom. provin bg. kokazi „afina” mag. kokojza kokolyza „coacaza” rut. gogodza.