coácaza (ze) s. f. 1. Fruct in forma de bobitze roshii cu gust acrishor pomushoara. 2. Varietate de coacaz. 3. (Bucov.) Varietate de struguri. 4. Afina. 5. Dirmoz Viburnum Lantana. Mr. coacaza. Varietatea de plante numita astfel indica faptul k numele lea fost dat din pricina aspectului bobitzelor sale rotunde shi carnoase care au o anumita asemanare intre ele. Este probabil prin urmare k originea cuvintului sa fie lat. *coccum pl. cocca din al carui rezultat *coaca sa obtzinut acest cuvint prin suf. za k in cinteza pupaza etc. (Densusianu Bausteine 474; Philippide II 707; Pascu Suf. 379; Iordan Dift. 188; cf. Rosetti II 115). In general se prefera sa se plece de la alb. kokjë „boaba” care este acelashi cuvint lat. (Densusianu Rom. XXXIII 74; Meyer 164; Schuchardt ZRPh. XXVI 322; DAR; REW 2009; Pushcariu Lr. 265); dar aceasta ipoteza este inutila caci o forma *kokëzë nu apare in alb. shi der. cu za este normala in rom. pentru a se forma dim. cf. cacareaza galbeaza. Der. coacaz s. m. (arbustul care da coacaze); cocazar s. m. (rododendron). Din rom. provin bg. kokazi „afina” mag. kokojza kokolyza „coacaza” rut. gogodza.