dexonline

info

8 definiții pentru clocotitor

Explicative DEX

CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de hai
acțiuni
- link permalink

clocotitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: ~i, ~oare / E: clocoti + -(i)tor] 1 (D. lichide) Care clocotește. 2 (D. mase de apă) Agitat și zgomotos. 3 (Fig; d. sentimente, pasiuni etc.) Gata să se dezlănțuie. 4 (Fig) Răsunător.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. 2. (Despre rîuri, șuvoaie, ape) Agitat și zgomotos (ca o apă în fierbere). Alerga în umbră, rostogol, Un șuvoi clocotitor. TOMA, C. V. 337. Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. A. II 170. 3. Fig. (Despre sentimente și pasiuni) Aprins, gata să se dezlănțuie; (despre viață, suflet, inimă) fremătător. Inimile voastre clocotitoare, Mereu mai sprintene, mereu mai proaspete. DEȘLIU, G. 33. Simțea mîndria lui rănită și o mînie clocotitoare ce trebuia înăbușită. BART, E. 212. 4. Fig. Răsunător, zgomotos. Prin întuneric rămase încă viu și îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului. HOGAȘ, M. N. 222. 4 ◊ (Adverbial) Un tunet răzleț, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde. HOGAȘ, M. N. 175.

clocotitor a. ce clocotește: marea clocotitoare.

Ortografice DOOM

clocotitór adj. m., pl. clocotitóri; f. sg. și pl. clocotitoáre

Relaționale

CLOCOTITÓR adj. v. agitat.

CLOCOTITOR adj. agitat, frămîntat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.)

Intrare: clocotitor

clocotitor adjectiv

adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	clocotitor	clocotitorul clocotitoru‑	clocotitoare	clocotitoarea
nominativ-acuzativ	plural	clocotitori	clocotitorii	clocotitoare	clocotitoarele
genitiv-dativ	singular	clocotitor	clocotitorului	clocotitoare	clocotitoarei
genitiv-dativ	plural	clocotitori	clocotitorilor	clocotitoare	clocotitoarelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

clocotitor, clocotitoareadjectiv

1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: fierbinte
- 1.1. (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: agitat zgomotos
  - format_quote Alerga în umbră, rostogol, Un șuvoi clocotitor. TOMA, C. V. 337. DLRLC
  - format_quote Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. A. II 170. DLRLC
2. figurat (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: aprins
- format_quote Simțea mîndria lui rănită și o mînie clocotitoare ce trebuia înăbușită. BART, E. 212. DLRLC
- 2.1. Despre viață, suflet, inimă: fremătător. DLRLC
  
  sinonime: fremătător
  - format_quote Inimile voastre clocotitoare, Mereu mai sprintene, mereu mai proaspete. DEȘLIU, G. 33. DLRLC
3. figurat Răsunător, zgomotos. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: răsunător zgomotos
- format_quote Prin întuneric rămase încă viu și îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului. HOGAȘ, M. N. 222. DLRLC
- format_quote (și) adverbial Un tunet răzleț, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde. HOGAȘ, M. N. 175. DLRLC

etimologie:

Clocoti + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.