civilizatzie sf [At: MARCOVICI D. 470/22 / V: (inv) ~tziune tzi~ / Pl: ~i / E: fr civilisation] 1 Nivel de dezvoltare materiala shi spirituala a societatzii dintro epoca data a unui popor a unui stat etc Si: (inv) civilitate (1) (ivr) civilizare (2). 2 Cultura (materiala sau spirituala). 3 (Pex) Nivel inalt de dezvoltare a unei societatzi. 4 (Fig) Societate cu un inalt grad de dezvoltare.

CIVILIZÁTZIE civilizatzii s. f. Nivel de dezvoltare a societatzii shi a culturii materiale atins de o formatzie socialeconomica; starea vietzii sociale economice shi culturale a unui popor sau a unei epoci. Civilizatzia antica. ▭ Astazi intreaga lume recunoashte k prin lupta sa plina de abnegatzie poporul sovietic a salvat civilizatzia Europei de pogromishtii fascishti. Acesta este marele merit al poporului sovietic in fatza istoriei omenirii. STALIN M. RAZB. 146. E interesant cum zugraveshte Alecsandri coliziunea dintre «civilizatzia» claselor de sus... shi viatza shi spiritul poporului de la tzara. IBRAILEANU SP. CR. 149. Pronuntzat: tzie.

CIVILIZÁTZIE s.f. Nivel de dezvoltare la care se gaseshte viatza sociala materiala shi spirituala a unei formatzii sociale sau a unui grup social; stare a vietzii sociale economice shi culturale a unui popor a unei epoci etc. ♦ Grad dezvoltat de cultura materiala a unui popor a unei societatzi etc. [Gen. iei var. civilizatziune s.f. / cf. fr. civilisation].

CIVILIZÁTZIE s. f. 1. nivel de dezvoltare a culturii materiale shi spirituale dintro epoca data a unui popor a unui stat etc.; (p. ext.) stadiu inalt de dezvoltare a unei societatzi. 2. (spec.) cultura materiala. (< fr. civilisation)

CIVILIZÁTZIE ~i f. 1) Nivel de dezvoltare materiala shi spirituala atins de o formatzie socialeconomica. ~ antica. 2) Nivel inalt de dezvoltare a societatzii. [Art. civilizatzia; G.D. civilizatziei; Sil. tzie] /<fr. civilisation

civilizatziune sf vz civilizatzie

tzivilizatzie sf vz civilizatzie

CIVILIZATZIÚNE s.f. v. civilizatzie.

civilizatzi(un)e f. 1. starea omului civilizat: binefacerile civilizatziunii; 2. inaintarea omenirii: progresele civilizatziunii.

*civilizatziúne f. (fr. civilisation). Actziunea de a civiliza (de a cĭopli) mintea omuluĭ. Starea lucruluĭ civilizat: civilizatziunea uneĭ tzarĭ. SHi átzie. V. cultura.

civilizátzie (tzie) s. f. art. civilizátzia (tzia) g.d. art. civilizátziei; pl. civilizátzii art. civilizátziile (tzii)

civilizátzie s. f. (sil. tzie) art. civilizátzia (sil. tzia) g.d. art. civilizátziei; pl. civilizátzii art. civilizátziile (sil. tzii)

civilizatzie

civilizatzie tziei gen. a.

CIVILIZÁTZIE s. cultura. (~ unui popor.)

CIVILIZATZIE s. cultura. (~ unui popor.)

Civilizatzie ≠ barbarie salbaticie

CIVILIZÁTZIE (< fr.) s. f. 1. Ansamblul valorilor de natura utilitara susceptibile de a fi aplicate totalitatzii speciei umane in vederea satisfacerii unor nevoi materiale de confort shi securitate. C. implica un ansamblu de cunoshtintze shi tehnici necesare pentru a stapini natura shi a organiza viatza sociala ideea de progres material shi cultural un ideal de viatza umana in societate. ◊ C. primitiva = mod de viatza specific grupurilor marginashe shi inchise caracterizat prin ignorarea scrisului a tehnicilor elementare de productzie shi lipsa organizarii politice. ◊ C. moderna = societatea contemporana caracterizata prin urbanism shi shi industrie. ◊ C. industriala sau tehnica = societate in care industria fiind forma caracteristica de productzie intreaga viatza sociala este supusa unui program specific de ratzionalizare. 2. Ansamblul fenomenelor sociale morale religioase artistice shtiintzifice shi tehnice proprii unui popor shi transmise prin educatzie (ex. c. greaca c. chineza c. occidentala). V. shi cultura.

ANNALES.ÉCONOMIES.SOCIÉTÉS.CIVILISATIONS numele din 1946 al revistei Annales d’histoire et sociale fondata in 1929 la Paris de Marc Bloch shi Lucien Febvre cu o profunda influentza asupra istoriografiei contemporane. Promotorii „SHcolii de la Annales” (F. Braudel E.Le Roy Ladurie J. Le Goff) au opus istoriei „evenimentziale” istoria „globala”.