opțiuni
  • info

12 definiții pentru ciocârti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOCÂRTÍ, ciocârtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). – Cf. ciopârți.

CIOCÂRTÍ, ciocârtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). – Cf. ciopârți.

ciocârtí v [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ciocăr~ / Pzi: ~tésc / E: ciopârti (+ cioc)] (Îrg) A ciopârți.

A CIOCÂRTÍ ~ésc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a bucăți; a ciopârți. 2) (lemne, pietre etc.) A tăia desprinzând așchii sau bucăți (pentru a da o anumită formă); a ciopli. /v. a ciopârți

ciocârtì v. Mold. a tăia în bucăți: odoare ciocârtite sub mii de lovituri AL. [Derivat poate din ciocârtă (v. ciopârtă), formă amplificată din cioc trunchiu (v. ciocălâu), cu sensul primitiv de parte trunchiată sau bucată tăiată].

CIOCÎRTÍ, ciocîrtesc, vb. IV Tranz. (Mold.) A ciopîrți. Începe a ciocîrti un gîrneț de stejar din anul trecut. CREANGĂ, P. 125. ◊ Absol. Ce vrea să zică de-a fi cineva doctor, hirurg!... Pînă ce n-a tăia, n-a ciocîrti, n-a hăcui, nu se ține mulțămit. ALECSANDRI, T. 1200.

cĭocîrtésc, V. cĭopățesc.

cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciocârtí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtésc, imperf. 3 sg. ciocârteá; conj. prez. 3 să ciocârteáscă

ciocârtí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtésc, imperf. 3 sg. ciocârteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocârteáscă

ciocârtesc, -team 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOCÂRTÍ vb. v. ciopârți, ciopli, sfârteca, sfâșia, struji.

ciocîrti vb. v. CIOPÎRȚI. CIOPLI. SFÎRTECA. SFÎȘIA. STRUJI.

Intrare: ciocârti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciocârti
  • ciocârtire
  • ciocârtit
  • ciocârtitu‑
  • ciocârtind
  • ciocârtindu‑
 singular plural
  • ciocârtește
  • ciocârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciocârtesc
 (să)
  • ciocârtesc
  • ciocârteam
  • ciocârtii
  • ciocârtisem
a II-a (tu)
  • ciocârtești
 (să)
  • ciocârtești
  • ciocârteai
  • ciocârtiși
  • ciocârtiseși
a III-a (el, ea)
  • ciocârtește
 (să)
  • ciocârtească
  • ciocârtea
  • ciocârti
  • ciocârtise
plural I (noi)
  • ciocârtim
 (să)
  • ciocârtim
  • ciocârteam
  • ciocârtirăm
  • ciocârtiserăm
  • ciocârtisem
a II-a (voi)
  • ciocârtiți
 (să)
  • ciocârtiți
  • ciocârteați
  • ciocârtirăți
  • ciocârtiserăți
  • ciocârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciocârtesc
 (să)
  • ciocârtească
  • ciocârteau
  • ciocârtiră
  • ciocârtiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciocârti, ciocârtescverb

regional
etimologie:
  • cf. ciopârți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.