cimpoi¹ sn [At: COD. VOR. 157/11 / V: cempoaie sf ~mboi ~oaie sf ~on ciumboi cium~ / Pl: ~oaie / E: nct] 1 (Reg) Burduf. 2 (Reg) Foale. 3 Instrument muzical popular format dintrun burduf de piele shi din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. 4 Dans popular nedefinit mai indeaproape. 5 (Reg) Melodia dupa care se joaca cimpoiul (4). 6 (Fig; reg) Om gras.

CIMPÓI cimpoaie s. n. Instrument muzical popular alcatuit dintrun burduf avind fixate in el unul sau mai multe tuburi sonore prin care aerul iese din burduf shi produce melodia. Venitzi cintaretzi cu cimpoi shialaute Sa cintatzi. DESHLIU G. 28. Noi doine pe naiuri se cer Nou glas in cimpoaie. BENIUC V. 115. Se veseleau cu cintarile cimpoaielor shi cobuzelor munteneshti shi cu diblele lautareshti. ODOBESCU S. I 137. Iar deoi intilni ciocoi De piele sa mil despoi SHi sa fac din ea cimpoi. JARNÍKBIRSEANU D. 507.

CIMPÓI ~oáie n. Instrument muzical de suflat alcatuit dintrun burduf shi din mai multe fluiere care produc sunete la trecerea prin ele sub presiune a aerului din burduf. [Sil. cimpoi] /<ung. csimpolya

cimpóĭ shi cĭumpóĭ n. pl. oaĭe (lat. sympóritum ild. symphónia vgr. symphonia sinfonie de unde s’a facut shimpoĭ apoĭ cimpoĭ k citura din shitura sh. a.; it. zampogna piem. čamporña. D. rom. vine ung. csimpolya). Un instrument muzical compus dintr’un burduf cu nishte fluĭere. V. gaĭba dirloĭ bizoĭ caraba piscoaĭe.

cimpoiasca sfa [At: PAMFILE J. II 283 / E: cimpoi¹ + easca] 12 Dans popular (shi melodia dupa care se joaca) Si: cimpoi (45).

cimpoiu n. instrument tzaranesc de muzica compus dintr’un burduf de piele de capra shi doua tzevi (una numita suflatoare shi alta din lemn de paltin numita carava cu shease gauri); intr’o parte a burdufului se afla o a treia tzeava (numita hangu) care produce un sunet bazaitor. [Termen inrudit cu it. zampogna = lat. gr. symphonia)]. V. hangu.

cimpói s. n. art. cimpóiul; pl. cimpoáie (poaie)

cimpói s. n. art. cimpóiul; pl. cimpoáie (sil. poaie)

cimpoi

cimpoiu poaie.

CIMPÓI s. (MUZ.) (reg.) gaida. (Canta la ~.)

CIMPOI s. (MUZ.) (reg.) gaida. (Cinta din ~.)

cimpói (cimpoáie) s. n. 1. Stomac al rumegatoarelor. 2. Burduf foale. 3. Foale. 4. Instrument muzical popular alcatuit dintrun burduf. Var. cimpoaie s. f. Lat. *centĭpollium „stomac al rumegatoarelor” in locul clasicului centĭpellium (Giuglea Dacor. III 594; Pushcariu Dacor. III 667; DAR). Mai putzin probabila este der. din lat. symphonia (Spitzer Dacor. IV 649) sau din it. zampogna (Diez Gramm. I 446). Der. din mag. csimpolya (Cihac II 490; Densusianu Rom. XXXIII 276; Candrea) este mai putzin probabila decit dimpotriva originea rom. a mag. (Candrea Elemente 403; Edelspacher 11). Der. cimpoier s. m. (persoana care cinta la cimpoi); cimpoiash s. m. (cimpoier).

cimpoí cimpoiésc vb. IV (inv.) 1. a canta din cimpoi. 2. a chiui a striga a spune (la hora la joc) chiuituri shi strigaturi.

cimpoi (it. cornamusa zampogna; fr. biniou cornemuse dondaine musette; germ. Dudelsack Sackpfeife; engl. bagpipe; rus. волинка) Instrument descinzand din vremuri stravechi ce se intalneshte shi astazi in regiunile Scotziei in unele regiuni ale Frantzei in Romania shi in alte tzari. De forme shi dimensiuni diferite c. este alcatuit in general dintrun burduf de piele umflat cu aer de catre instrumentist fie sufland printrun tub fie actzionand cu bratzul nishte foale. Pe burduf sunt fixate mai multe tuburi de lemn prin care este impins aerul comprimat in interior; una dintre tzevi este un fluier* obishnuit cu 6 gauri sau un fluier cu ancie* simpla care se executa melodia* celelalte sunt 3 tuburi de burdon (II 1) care fac sa se auda fiecare un singur sunet in mod continuu. V. musette (1). ♦ Inca din sec. 16 scripturile romaneshti pomenesc de „glasuriele ciinpoiloru” (Codicele Voronetzean) in vreme ce batranele cronici istorisesc despre nuntzi shi petreceri domneshti la care cantau cimpoieri. Cercetatorii au identificat shase tipuri ale instr. folosit inca in N Olteniei prin Muntenia Dobrogea Moldova prin tzinuturile de SV ale Transilvaniei shi prin unele partzi ale Banatului. Se compune dintrun burduf din piele de capra umflat cu aerul suflat de instrumentist printro tzeava. Comprimand burduful tzinut de obicei sub bratzul drept al executantului aerul iese prin doua tzevi de lemn frumos ferecate cu metal prevazute in interior cu ancii simple de trestie (arareori de soc): o tzeava lunga fara gauri care scoate tot timpul un ison* oarecum bazait numita indeobshte bazoi shi o tzeava scurta cu mai multe gauri numita obishnuit caraba. Infatzisharea acesteia: cilindrica sau conica dreapta ori incovoiata simpla sau dubla precum shi numarul gaurilor (intre 6 shi 8) shi amplasamentul lor sunt elementele definitorii ale celor shase tipuri de c.: patru cu caraba simpla shi doua cu caraba dubla.