cimpói (cimpoáie) s. n. 1. Stomac al rumegatoarelor. 2. Burduf foale. 3. Foale. 4. Instrument muzical popular alcatuit dintrun burduf. Var. cimpoaie s. f. Lat. *centĭpollium „stomac al rumegatoarelor” in locul clasicului centĭpellium (Giuglea Dacor. III 594; Pushcariu Dacor. III 667; DAR). Mai putzin probabila este der. din lat. symphonia (Spitzer Dacor. IV 649) sau din it. zampogna (Diez Gramm. I 446). Der. din mag. csimpolya (Cihac II 490; Densusianu Rom. XXXIII 276; Candrea) este mai putzin probabila decit dimpotriva originea rom. a mag. (Candrea Elemente 403; Edelspacher 11). Der. cimpoier s. m. (persoana care cinta la cimpoi); cimpoiash s. m. (cimpoier).