cik¹ i [At: I. CR. II 154 / V: cicio¹ / E: nct] (Reg) Expresie de mangaiere adresata unui baiat.

cik² i [At: DA ms / V: cicio² / E: fetica] (Ban) Expresie de mangaiere adresata unei fete.

cik³ i [At: SHEZ. II 111/21 / V: cic! cicocico! cioc(cioac)! ciuc! / E: purcica] Cuvant cu care se cheama porcii.

cik⁴ i [At: H III 262 / E: fo] Cuvant cu care se striga oile.

cik⁵ av [At: ALECSANDRI T. 4 / E: [se zi]ce + k] (Pfm) 1 (Preceda o afirmatzie pusa la socoteala altora) (Se) spune k... 2 (Indica un sentiment de indoiala) Daca poate fi cu putintza! 3 Nici mai mult nici mai putzin. 4 Mai mult decat atata. 5 (Povestitorul admite ce se spune dar e convins k nu e asha) Chipurile.

cik⁶ sf vz chica

CÍK adv. (Familiar cu valoare de verb unipersonal facind adesea introducerea unui basm) 1. (Preceda o afirmatzie pusa pe socoteala altora) Se spune k... lumea zice k... precum se afirma dupa cum se crede. Cican munte la povarna Plopii shi rasurile Spun k vineun vint de iarna Rascolind padurile. TOPIRCEANU 46. SHia venit flacaul cica Un voinic cum altul nu e! COSHBUC P. I 180. Cica era odata o baba shi un moshneag. CREANGA P. 73. Asha am auzit. Cica io trasnit k sa ieie pe cucoana Caliopi vecina moshiei. ALECSANDRI T. I 337. ◊ (Precedat de un «zice» pleonastic) Avea nevoie de dinshii in calatoria sa la ImparatulRosh care zice cica era un om rautacios. CREANGA P. 247. ♦ (Cu subiect la pers. 3; popular) El zice (sau ei zic) k... Mosh Popa cind spune de evanghelie cica sa rabzi shi iar sa rabzi. DELAVRANCEA S. 17. Ai sa mergem sa cautam ceva de lucru k burta auzi cica nam mincat de ieri shi cere sarmana. ISPIRESCU L. 275. 2. (Indica un sentiment de mirare sau de indoiala) E oare cu putintza? auzi! Apoi cica sa nu te strici de ris! CREANGA P. 254. Nici mai mult nici mai putzin! Amu o scornit alta: cica sai aduca pe fata imparatuluiRosh! CREANGA P. 234. ♦ Mai mult decit atita. Aceluia i da fata; ba cicai mai da shi jumatate din imparatzia lui. CREANGA P. 78. 3. (Povestitorul se face k admite ceea ce se spune dar e convins k nu este asha) Chipurile; vorba vine! vorba sa fie! Ma tzin la soare k pe un cocostirc... ian asha... numai intrun picior cica sa ma invetze a face marsh. ALECSANDRI T. 4. SHi ce pushchi! Cicas patriotzi liberali... demagogi... ALECSANDRI P. 38.

CÍK adv. pop. 1) (atribuie celor spuse nesigurantza indoiala etc.) Se zice k; se vorbeshte k. ~ era odata. 2) Chipurile; vine vorba. ~ a intzeles totul. /[zi]ce + k

cica conj. cum k adica: cica era odata o baba shi un moshneag CR. [Prescurtat din se zice k].

cica saŭ cica prescurtare fam. din se zice k: cic’a fost un imparat. V. sanchi.

cicocico av vz cica³

cioc¹ i vz cica³

cík (pop. fam.) adv.

cica adv.

CÍK adv. v. chipurile.

CIK adv. chipurile (prin Transilv.) maramchipu. (~ sar fi dus la el.)

cík interj. Cuvint afectuos cu care se adreseaza unui copil. Var. tzica. Creatzie expresiva cf. dial. it. din Latium cico umbr. cica „nulla” (Prati 276). Chiar daca intentzia este diferita aceeashi formula explica vb. cicali (a palavragi a flecari; a importuna a deranja; a se certa) cu suf. de asemenea expresiv li (cf. Graur BL IV 91). Alte explicatzii mai putzin plauzibile: din sb. čakalati „a flecari” (Scriban Arhiva 1913); din lat. *cicala forma vulg. de la cicada (Körting 2161; cf. Densusianu Rom. XXXIII 276; Philippide II 636; Pushcariu RF I 269; cf. DAR) care lasa neexplicata pastrarea lui l intervocalic; din mag. csihol (Draganu Dacor. VI 270). Der. cicala s. f. (plictisitor pisalog) formatzie regresiva; cicalitor adj. (importun pisalog); cicalos adj. (pisalog).