cík interj. Cuvint afectuos cu care se adreseaza unui copil. Var. tzica. Creatzie expresiva cf. dial. it. din Latium cico umbr. cica „nulla” (Prati 276). Chiar daca intentzia este diferita aceeashi formula explica vb. cicali (a palavragi a flecari; a importuna a deranja; a se certa) cu suf. de asemenea expresiv li (cf. Graur BL IV 91). Alte explicatzii mai putzin plauzibile: din sb. čakalati „a flecari” (Scriban Arhiva 1913); din lat. *cicala forma vulg. de la cicada (Körting 2161; cf. Densusianu Rom. XXXIII 276; Philippide II 636; Pushcariu RF I 269; cf. DAR) care lasa neexplicata pastrarea lui l intervocalic; din mag. csihol (Draganu Dacor. VI 270). Der. cicala s. f. (plictisitor pisalog) formatzie regresiva; cicalitor adj. (importun pisalog); cicalos adj. (pisalog).