chițibúș sn [At: CREANGĂ, P. 263/18 / V: (rar) ~țigúș sn / Pl: ~uri / E: nct] (Pfm) 1 Fleac. 2 Apucătură. 3 Șiretlic. 4 (Rar) Mecanism cu scripete cu care se ridică greutățile mai mici.

CHIȚIBÚȘ, chițibușuri, s. n. 1. Lucru sau fapt lipsit de importanță, amănunt fără valoare; mărunțiș, fleac. Cu chițibușuri de aceste să ne zăbăvim noi? CREANGĂ, P. 263. Am o mulțime de chițibușuri de făcut. ȘEZ. XX 14. 2. Subtilitate de mică importanță; tertip. A umbla cu chițibușuri.

CHIȚIBÚȘ ~uri n. 1) Obiect lipsit de importanță; fleac; mărunțiș. 2) pop. Manevră iscusită prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; tertip; stratagemă. /Orig. nec.

chițibuș n. Mold. bagatelă, fleac. [Origină necunoscută].

chițibúș și (rar) chițigúș n., pl. urĭ (din pițiguș, adică „ceva mic”). Lucru neînsemnat, fleac, bagatelă. Subterfugiŭ: a umbla cu chițibușurĭ. Cabestan. V. ciencĭ, cîrcĭob, cîrcotă și șicană.

chiurchiubúș sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: ns cf tc kyrkbeș] (Reg) Chițibuș.

chițibúș (fam.) s. n., pl. chițibúșuri

chițibúș s. n., pl. chițibúșuri

CHIȚIBÚȘ s. v. mărunțiș.

CHIȚIBÚȘ s. v. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug.

CHIȚIBUȘ s. bagatelă, fleac, mărunțiș, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri!)

chițibuș s. v. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ȘIRETENIE. ȘIRETLIC. ȘMECHERIE. TERTIP. TRUC. VICLENIE. VICLEȘUG.

chițibúș (chițibúșuri), s. n. – 1. Fleac, bagatelă. – 2. Tertip, truc. – 3. (Rar.) Strîngător de velă. Origine necunoscută. DAR și Scriban se gîndesc la o deformare de la pițiguș „lucru mărunt.” În ultimul sens, ar putea fi o deformare a germ. Kettenbrücke „pod suspendat”, asimilat cu cuvîntul rom. – Der. chițibușar, s. m. (șmecher).