chivernisire sf [At: ANTIM ap. GCR. II 28/1 / Pl: ~ri / E: chivernisi] (Pfm) 15 Chiverniseala (15).

CHIVERNISÍRE s. f. chiverniseala.

CHIVERNISIRE s. f. 1. (Mold. TZR Trans. SE) Conducere guvernare administrare. B: Avind domnia pace shi linishte se afla asupra trebilor shi chivernisirilor tzarii. R. GRECEANU; cf. ANTIM. C: Mai bine este bogatului a avea bogatzia sa spre chivernisire decit spre stapinire. EG 108. Toate cnejiile ruseshti cu buna chivernisire shi intzelepciune leau chivernisit. IR 1757 13^r. ♦ Chibzuintza ratziune. A: Fietecine cel ce om sa numeashte shi cu chivernisirea intregii mintzi sa slujashte ... sa socoteasca. CD 1698 42^v; cf. CD 1770 53^r. 2. (TZR) Agonisirea mijloacelor de trai. B: Veniturile de toate partzile spre chivernisirea shi hrana calugarilor. MINEIUL (1776). ♦ (Mold.) Economisire. A: Ori k sa aratzi vitejie ori pentru chivernisire ... nevrind sa tzie atitzia vrajmashi in casa sa. VP 57^v. Etimologie: chivernisi. Vezi shi chiverni chiverniseala chivernisi chivernisit chivernisitor chivernitor nechivernisit schiverniseala schivernisi. Cf. chiverniseala; hotnogie; chiteala chitire chitit² chititura samaluintza samaluire (2) schiverniseala; agonisita (1).

chivernisíre (pop. fam.) s. f. g.d. art. chivernisírii

chivernisíre s. f. g.d. art. chivernisírii

CHIVERNISÍRE s. v. imbogatzire.

CHIVERNISÍRE s. v. administrare administratzie carmuire conducere diriguire domnie gospodarire guvernare stapanire.

CHIVERNISIRE s. capatuiala capatuire chiverniseala imbogatzire inavutzire parvenire pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.)

chivernisire s. v. ADMINISTRARE. ADMINISTRATZIE. CIRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. GOSPODARIRE. GUVERNARE. STAPINIRE.