CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală.

chiverniseálă sf [At: URECHE, ap. LET. I, 104/6 / V: chev~, (înv) chivir~, schiv~ / Pl: ~séli, (înv) ~séle / E: chivernisi + -eală] (Pfm) 1 Administrare. 2 Pricopsire. 3 Aprovizionare. 4 Avere agonisită. 5 Economisire.

CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; p. ext. (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală.

CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. 1. Acțiunea de a chivernisi; administrare (bună); mijloc de trai, subzistență. 2. (Adesea peiorativ) Căpătuire, procopseală. Eminescu vrea să înfățișeze... adevăratul caracter al guvernării de spoliere și chiverniseală personală a oamenilor politici intrați în funcțiuni publice. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/8. Pentru el școala nu are o chiverniseală, nu se gîndea la: treci zi, treci noapte, apropie-te leafă. GHICA, S. A. 71. – Pl. și: chivernisele (ISPIRESCU, U. 86).

CHIVERNISEÁLĂ ~éli f. pop. 1) Administrare a unei gospodării. 2) Avere chivernisită de cineva. [Sil. -sea-lă] /a chivernisi + suf. ~eală

CHIVERNISEALĂ s.f. 1. (Mold., ȚR, Trans. SV) Conducere, guvernare, administrare. A: Tocmit-au boieriile mari în sfat, de chiverniseala țării și a pămîntului Moldovei. URECHE. Iară a celor înțelepți politici chiverniseală iaste ca nici in frica fricosului să cadză, nici in norocul norocosului să ispitească. CI, 173; cf. NCL II, 290; PSEUDO-COSTIN; CANTEMIR, HR.: PSEUDO-MUSTE. B: Te-au luminat Dumnezeu de ai aflat chiverniseala acelor trei pungi. ANTIM; cf. R. POPESCU; MINEIUL (1776). C: Bogăție multă și fără chiverniseală. ÎF, 72^r. ♦ (ȚR) Organizare, aranjament. Cu nici o chivernisală ostășască nu iaste leasne a lua cetatea. IR 1755, 23^v; cf. R. POPESCU. ♦ (Mold.) Judecată, chibzuință. Nu bună socoteală în chivernisala ta pui, ce numai ceale ce spre rău mărg gîndesti. CD 1698, 11^v. Înțăleapta chivernisala sa. NCL II, 291; cf. CD 1698, 21^r; CD 1770, 13^r, 24^v. 2. (Mold., ȚR) Agonisire, subsistență. A: A ara, a sămăna, viia a lucra. neguțitorie a face, carile toate pentru a omului chiverniseală sînt. CD 1698, 391. Numai pentru chiverniseală slujăscu la frînci. IM 1754, 6^v; cf. CD 1698, 27^v, 44^v; CI 170; CD 1770, 32^v, 39^r, 44^v; H 1771, 92^r; BUCOAVNĂ 1775, 61^r. B: Numai pentru chiverniseală slujăscu la frînci. IM 1730, 10^v. Etimologie: chivernisi + suf. -eală. Vezi și chiverni, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chivernisire; hotnogie; chiteală, chitire, chitit², chititură, sămăluință, sămăluire (2), schiverniseală; agonisită (1).

chiverniseală f. 1. (învechit) administrațiune: reaua chiverniseală a Domnilor fanarioți; 2. (ironic) câștig, procopseală: pentru dascălul Chiosea școala nu era o chiverniseală GHICA; 3. în special, funcțiune (mai ales sinecură): să dobândim chiverniseală și să strângem stare FIL.

chiverniseálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a saŭ de a te chivernisi. Sinecură. – Și schiv- (nord).

chiverniseálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisélii; pl. chiverniséli

chiverniseálă s. f., g.-d. art. chivernisélii; pl. chiverniséli

chiverniseală, -seli.

CHIVERNISEÁLĂ s. v. îmbogățire.

CHIVERNISEÁLĂ s. v. administrare, administrație, agoniseală, agonisire, agonisită, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, economie, gospodărire, guvernare, stăpânire.

CHIVERNISEALĂ s. căpătuială, căpătuire, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.)

chiverniseală s. v. ADMINISTRARE. ADMINISTRAȚIE. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. ECONOMIE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. STĂPÎNIRE.