CHIRÍE chirii s. f. Suma platita de beneficiarul unui contract de inchiriere in schimbul folosirii temporare a locuintzei sau a unui lucru inchiriat. ◊ Loc. adj. shi adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporara in schimbul unei platzi. Din bg. sb. kirija.

chiríe sf [At: PRAV. 279 / Pl: ~ii / E: tc kirij srb kirija] 1 Cesiune a unei proprietatzi imobile sau mobile pe un timp determinat in schimbul unei sume de bani. 2 (Ila; ilav) Cu ~ Inchiriat. 3 (Pex) Suma de bani data in schimbul unei cesiuni. 4 (Reg; rar) Suma de bani care se plateshte pentru transportarea marfurilor Si: caraushie.

CHIRÍE chirii s. f. Suma platita in schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuintze). ◊ Loc. adj. shi adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporara in schimbul unei platzi. Din bg. scr. kirija.

CHIRÍE chirii s. f. Suma platita in schimbul folosirii temporare a unui lucru (locuintza vehicul etc.). Unde pui chiria de aici pin’la Dunare? ALECSANDRI T. I 348. Toderica a potrivit sa cishtige numai atita cit sa plateasca masa shi chiria odailor pe o luna. NEGRUZZI S. I 86. Chiria deshteapta pe chirigiu shi drumul pe calator. PANN P. V. II 85. ◊ Loc. adv. (Construit mai ales cu verbele «a da» «a lua» «a shedea») Cu chirie = pentru folosire vremelnica shi in schimbul unei platzi. Casa era a lui shi shedeau intrinsa cu chirie un neam de oameni saraci. DUMITRIU V. L. 22. SHed in casa cu chirie. NEGRUZZI S. I 198. ◊ Expr. Gura nu cere (sau nu tzine) chirie = potzi trancani cit vrei. Bietzii oameni de spaima shi shtiind k gura nui tzine chirie spuse... precum i invatzase cotoshmanul. ISPIRESCU L. 293.

CHIRÍE ~i f. Suma platita pentru folosirea unui lucru inchiriat (locuintza obiecte etc.). A da ceva cu ~. [Art. chiria; G.D. chiriei; Sil. rie] /<bulg. sb. kirija

CHIRIE s.f. (Mold. TZR) Suma platita in schimbul folosirii temporare a unui lucru. A: Plata ce sa zice chiriia sa plateasca indoit. B: Plata ce sa zice chiriia sai plateasca indoit. INDREPTAREA LEGII. ◊ Loc. adj. shi adv. Cu (in) chirie = (care este dat) pentru folosire temporara in schimbul unei platzi. A: Va naimi casa in chirie. PRAV. SHi inca au cautat citeva case cu chirie. NECULCE. lam prins cu chirii un han. H 1771 87^v: B: Acea casa au fost prinsa cu chirie. INDREPTAREA LEGII. Etimologie: bg. scr. kirija.

chirie f. 1. suma de bani cu care cineva cedeaza pentru un timp determinat proprietatea sau uzul unui lucru (moshie casa trasura etc.): a da a lua cu chirie; 2. pretz de transport: unde pui chiria de aici pana la Dunare? AL. [Derivat dela un primitiv chirà = tc. KIRÁ].

chiríe f. (turc. kirá chirie d. ar. alqiré pretzu chiriiĭ kara a inchiria de unde vine shi sp. alquilar a inchiria; ngr. kyras transport cu caru; alb. kira bg. kiriĭa sirb. kirija). Inchiriere actziunea de a inchiria. Banĭ datzĭ orĭ luatzĭ p. asta. Caraushie. Daŭ cu chirie inchiriez cedez cuĭva o casa (o carutza sh. a.) pe un timp anumit. Ĭaŭ cu chirie inchiriez primesc o casa (o carutza sh. a.) pe un timp anumit in schimbu banilor.

chiríe s. f. art. chiría g.d. art. chiríei; pl. chiríi art. chiríile

chiríe s. f. art. chiría g.d. art. chiríei; pl. chiríi art. chiríile

CHIRÍE s. locatzie (inv. shi reg.) naiem naimeala simbrie (Transilv.) tapsha. (Plateshte ~ pentru casa.)

CHIRIE s. locatzie (inv. shi reg.) naiem naimeala simbrie (Transilv.) tapsha. (Plateshte ~ pentru casa.)

chiríe (chiríi) s. f. Suma platita in schimbul folosirii temporare a unui lucru. Mr. chirie megl. chiriia. Tc. kira din arab. kira (Miklosich Türk. Elem. II 111; Roesler 596; SHeineanu II 115; Berneker 505; Daničič V 4; Lokotsch 1181) cf. ngr. ϰιρά alb. kirá bg. sb. kirija. Der. chiriash s. m. (persoana care ia cu chirie o locuintza); chirigiu s. m. (caraush cel care transporta cu carutza) din tc. kiraci mr. chiragi (cf. alb. kiraği bg. sb. kirağija); chiragie s. f. (serviciu de transport); chiragelic s. n. (inv. meseria de carutzash); inchiria vb. (a da cu chirie a arenda).

a fi luat in chirie expr. (intl.) a fi arestat.

a lua in chirie expr. (d. politzishti) a aresta