chiríe (chiríi) s. f. Suma platita in schimbul folosirii temporare a unui lucru. Mr. chirie megl. chiriia. Tc. kira din arab. kira (Miklosich Türk. Elem. II 111; Roesler 596; SHeineanu II 115; Berneker 505; Daničič V 4; Lokotsch 1181) cf. ngr. ϰιρά alb. kirá bg. sb. kirija. Der. chiriash s. m. (persoana care ia cu chirie o locuintza); chirigiu s. m. (caraush cel care transporta cu carutza) din tc. kiraci mr. chiragi (cf. alb. kiraği bg. sb. kirağija); chiragie s. f. (serviciu de transport); chiragelic s. n. (inv. meseria de carutzash); inchiria vb. (a da cu chirie a arenda).