CHIRÍE chirii s. f. Suma platita in schimbul folosirii temporare a unui lucru (locuintza vehicul etc.). Unde pui chiria de aici pin’la Dunare? ALECSANDRI T. I 348. Toderica a potrivit sa cishtige numai atita cit sa plateasca masa shi chiria odailor pe o luna. NEGRUZZI S. I 86. Chiria deshteapta pe chirigiu shi drumul pe calator. PANN P. V. II 85. ◊ Loc. adv. (Construit mai ales cu verbele «a da» «a lua» «a shedea») Cu chirie = pentru folosire vremelnica shi in schimbul unei platzi. Casa era a lui shi shedeau intrinsa cu chirie un neam de oameni saraci. DUMITRIU V. L. 22. SHed in casa cu chirie. NEGRUZZI S. I 198. ◊ Expr. Gura nu cere (sau nu tzine) chirie = potzi trancani cit vrei. Bietzii oameni de spaima shi shtiind k gura nui tzine chirie spuse... precum i invatzase cotoshmanul. ISPIRESCU L. 293.