8 definiții pentru chindeu
Explicative DEX
chindéu sn [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: ~díu, chen~, cingéu, (hiperurbanism) findéu / Pl: ~eie, (înv) ~eáuă / E: mg kendö] (Trs; mgm) 1-4 Bucată de pânză albă sau vărgată, cu flori, întrebuințată ca legătură de cap sau pentru șters fața și mâinile sau ca podoabă la icoană ori la ferestre. 5 Năframă.
CHINDÉU, chindee, s. n. (Reg.) Ștergar, năframă. – Magh. kenkdö.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
chindéŭ n., pl. eĭe (ung. kendö). Trans. Ștergar, prosop.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chindiu1 sn vz chindeu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Relaționale
CHINDÉU s. v. prosop, șervet, ștergar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chindeu s. v. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
chindéu (chindéie), s. n. – Batistă. Mag. kendö (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 114).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jargon
chindéu, chindéie, s.n. (reg.) 1. basma înflorată, bariș, maramă, tulpan. 2. prosop, ștergar, șervet. 3. podoabă din pânză albă cu flori, așezată la ferestre sau la icoană.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N55) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
chindeu, chindee / chindiu, chindiisubstantiv neutru
etimologie:
- kenkdö DLRM