ȘERVÉT, șervete, s. n. 1. Bucată pătrată sau dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc. folosită la masă pentru ștersul gurii. ♦ P. ext. Bucată dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc., folosită în bucătărie pentru ștersul veselei, tacâmurilor etc. 2. (Pop.) Prosop, ștergar. – Cf. fr. serviette.

șervet sn [At: CANTEMIR, HR. 187 / V: (înv) se~ (A: nct / Pl: ~uri), (reg) șărbăt, șărvăt, șărvât, ~vit, șter~ (A: nct) / A și: șer~ / Pl: ~e / E: ns cf pn serweta, fr serviette] 1 Bucată pătrată sau dreptunghiulară de pânză (de in, de bumbac etc.), special confecționată, întrebuințată la masă pentru ștersul gurii și al mâinilor Si: (înv) servietă. 2 (Îs) ~ de hârtie Șervețel (5). 3 (Pop) Bucată dreptunghiulară de țesătură (de in, bumbac, borangic etc.), adesea împodobită cu broderii sau cu franjuri, folosită mai ales la ștersul mâinilor, al feței sau al corpului (după spălare) Si: prosop, (pop) ștergar (1), (reg) mânăștergură, peșchii; ștergător (1), ștergură¹ (1). 4 (Iuz; arg) Bancnotă de 500 de lei, cu circulație pe teritoriul țării noastre, în prima jumătate a sec. XX. 5 (Reg) Năframă. 6 (Reg; pan) Pată albă pe botul calului.

ȘERVÉT, șervete, s. n. 1. Bucată pătrată sau dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc. întrebuințată la masă pentru ștersul gurii. ♦ P. ext. Bucată dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc. folosită în bucătărie pentru ștersul veselei, tacâmurilor etc. 2. (Pop.) Prosop, ștergar. – Cf. fr. serviette.

ȘERVÉT, șervete, s. n. Țesătură pătrată de in, de bumbac etc., întrebuințată la masă pentru ștersul gurii; (regional) prosop. S-a legat la cap cu șervet ud. STANCU, D. 135. Finii erau aproape toți mai săraci decît nașul și veneau în casa lui cu sfială... mîncau cu stîngăcie și se ștergeau mereu cu șervetul la gură. PAS, Z. I 175. Pe la ferestre... – atîrnă... șervete sau prosoape. PAMFILE, I. C. 282.

ȘERVÉT s. n. bucată de pânză sau de hârtie subțire, la masă, pentru șters gura și mâinile. (după fr. serviette)

ȘERVÉT ~e n. Obiect confecționat dintr-o bucată de pânză (ornamentată), folosit pentru șters (mâinile, fața, vesela etc.); ștergar; prosop. /cf. fr. serviette

șervet n. 1. ștergar de masă: 2. broboadă țărănească (= fr. serviette).

*șervét n., pl. e (indirect d. fr. serviette, de unde și it. salvietta, ngr. serviéta, alb. šervetă, sîrb. rus. salfétka. V. servietă). Ștergar de buze la masă (maĭ vechĭ peșchir). – În Ban. (după sîrb. salvét, pl. urĭ și e; în Mold. șérvet, pl. e.

șervét s. n., pl. șervéte

șervét s. n., pl. șervéte

șervet

șervet, -te.

ȘERVÉT s. 1. (Transilv. și Ban.) salvetă. (~ de masă.) 2. v. prosop.

ȘERVÉT s. v. maramă, năframă.

ȘERVET s. 1. (Transilv. și Ban.) salvetă. (~ de masă.) 2. prosop, ștergar, (înv. și reg.) mînăștergură, peșchir, (reg.) măsai, profes, sprijineală, ștergură, (Transilv.) chindeu, (Olt. și prin Ban.) senic, (Transilv. și Maram.) stergător. (Se spală și se șterge cu ~.)

șervet s. v. MARAMĂ. NĂFRAMĂ.